Alocuțiunea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în cadrul dezbaterii cu tema „Armata – instituție fundamentală a statului. Sursă de încredere și mândrie națională”

17:00 | 24 Octombrie 2016

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut luni, 24 octombrie a.c., la Satu Mare, o alocuțiune cu prilejul dezbaterii cu tema „Armata – instituție fundamentală a statului. Sursă de încredere și mândrie națională”.

Vă prezentăm în continuare transcrierea alocuțiunii:

„Domnule Prorector,
Domnule Vicepremier,
Domnule Ministru,
Domnule General,
Onorați parlamentari,
Domnule Prefect,
Domnule Președinte al Consiliului Județean,
Domnule Primar,
Domnilor Rectori,
Elevi, studenți, militari,
Și, nu în ultimul rând, dragi sătmăreni,

Sunt bucuros că pot să fiu astăzi aici, în Satu Mare, un oraș care îmi este drag, și unde, probabil, vă amintiți că am mai fost, în altă calitate, dar și atunci mi-a plăcut, cum mi-a plăcut și astăzi.

Se spune că provocările majore adună naţiunile şi popoarele, şi ceea ce vreau să subliniez încă de la început este că naţiunea română, în cele mai importante momente de cumpănă ale istoriei noastre, s-a coagulat în jurul celui mai solid și celui mai constant pilon de credibilitate - Armata noastră.

Fără o armată puternică, și în ziua de astăzi, un stat nu poate să aibă credibilitate internațională și strategică.

Armata României este instituția care a trecut probabil prin cea mai dramatică reformă post decembristă. V-aţi asumat schimbări ample, unele dureroase în ceea ce privește politica de reducere a forțelor, dar procesul de modernizare și adaptare a continuat permanent.

Astăzi armata noastră nu este doar un depozitar legitim de credibilitate, dar pe foarte multe domenii adiacente şi în ansamblul statului român, armata este unul dintre cei mai importanţi contributori la credibilitatea României în lume.

În formatele Aliate, acolo unde nu au putut contribui cu tehnică şi dotări de ultimă oră, militarii noştri au compensat prin dăruire, inteligenţă şi seriozitate.

Dacă dorim, putem să vorbim foarte mult, și cred că ei merită, despre spiritul de sacrificiu, profesionalism şi patriotism. Acestea sunt atribute incontestabile, care au făcut din Armată una dintre cele mai respectate instituţii în România. Și știți bine că toate sondajele relevă că românii au foarte mare încredere în Armată.

Dar aceste lucruri nu sunt întotdeauna suficiente. Și dacă ne dorim cu adevărat o armată modernă, o armată care să poată răspunde adecvat provocărilor complexe cu care ne confruntăm acum, și ne confruntăm cu o serie impresionantă de provocări, atunci ajungem repede la concluzia că, pentru o armată modernă, este nevoie și de susținere politică, dar, evident, de resurse, în special, financiare.

Exact din acest motiv, am invitat la începutul anului trecut partidele parlamentare la o discuție și am ajuns la un consens foarte interesant. Este prima dată de la Revoluție încoace când în România se ajunge la un astfel de consens politic. Știți bine că mă refer la acel consens care prevede alocarea a 2% din PIB pentru nevoile de apărare și, în plus, prevede că acest nivel, cel puțin 2%, se va menține pe cel puțin 10 ani. Abia acest buget ne va pune în situația să putem satisface nevoile nu ale armatei, nevoile României de a avea o armată modernă.

Creşterea finanţării a fost, și este în continuare, că abia la început suntem, un act de voinţă politică absolut necesar. Dar el trebuie dublat atât de un cadru legislativ, cât şi de un proces de planificare multianuală.

Degeaba avem buget mai mare, dacă fondurile nu vor fi alocate cu responsabilitate în programe de înzestrare, în special, care sunt atât de necesare.

Ştim cu toţii, dumneavoastră, militarii, mai bine decât oricine, că lipsa de predictibilitate a finanţării din partea statului, absenţa unor programe multianuale, care să fie și coerente, au condus la situaţii absolut deloc de dorit în care armata a fost dotată, și, din păcate, nu o dată, cu produse care, în mod paradoxal, de multe ori, nici n-au fost cele mai ieftine, dar cu interoperabilitate foarte scăzută, ca să nu fac alte formulări.

Apariţia unor resurse importante pentru înzestrarea Armatei şi predictibilitatea acordării acestora în următorii 10 ani trebuie să reprezinte o gură de oxigen necesară și revigorării industriei de apărare românești.

Cred că avem mare nevoie de proiecte de anvergură care să implice industria naţională de apărare, atât cea de stat, cât şi cea privată, şi care să deschidă calea relansării producţiei naţionale de armament.

Mai mult decât atât, văd în acest context o foarte bună oportunitate de a deschide calea cooperării tehnologice între firmele de profil din România şi firmele de profil din țările cu care suntem Aliați.

În prezent, există diferenţe, nu cred că se poate spune majore, semnificative, profunde, între companiile de la noi şi cele din Occident, determinate de resurse tehnologice şi umane de la noi uzate şi un personal care, de multe ori, este deprofesionalizat, sau deziluzionat sau, pur și simplu, s-a pensionat.

Va trebui să găsim soluţii pentru a diminua aceste decalaje, să reducem dependenţa industriei de stat de exportul unor produse care înglobează, pur și simplu, tehnologii depăşite. Încă există export, la un cuantum foarte mic, și, din păcate, mărfurile, și vorbesc acum de industria de apărare, pe care le exportăm, nu le exportăm pentru că sunt de cea mai nouă tehnologie, ci din alte motive.

De altfel, chiar în ultima şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, am avut o lungă şi aplicată discuţie despre situaţia industriei de apărare româneşti. S-a prezentat situația Companiei Naționale ROMARM, iar concluzia a fost că este nevoie de reorganizare la Compania Națională ROMARM pentru a o face mai performantă, mai credibilă și, nu în ultimul rând, suficient de mare pentru a deveni un partener serios pentru investitori, sigur, în special pentru investitori din afara țării.

Pe de altă parte, este nevoie urgentă de o corelare între nevoia de dotare a Armatei României și oferta pe care o prezintă ROMARM. Mergând puțin mai în profunzime, am aflat cu surprindere că ROMARM produce foarte puțin pentru Armata Română, dar și Armata Română, până acum, vorbesc de ultimii ani, desigur, a avut relativ puține solicitări față de ROMARM. Or, cred că această situație nu mi se pare numai mie ciudată, poate și dumneavoastră, și, din acest motiv, CSAT a decis să se facă o analiză aprofundată, să se găsească o mult, mult mai bună corelare.

Aş vrea ca, în cadrul discuţiilor care sper să urmeze, să atingem un alt punct important, cel al planificării şi analizei strategice. Iată că în decursul unui an şi jumătate, au fost elaborate şi adoptate o serie de documente programatice fundamentale, începând, evident, cu „Strategia națională de apărare a ţării”, dar și „Cartea Albă a Apărării”, noua „Lege privind planificarea apărării”, şi, de curând, noua „Strategie Militară”.

De ce este fundamental tot acest efort analitic şi de planificare? Simplu, pentru că România trebuie să îşi contureze un concept strategic bine definit, care să ne fie de folos și nouă, dar şi partenerilor noştri, în context Aliat.

România are ambiţia de a-şi consolida poziţia de actor regional predictibil, cu un rol strategic important, un rol de a păstra stabilitatea nu numai în interiorul țării, ci în întreaga regiune. Această ambiție evident că nu poate fi satisfăcută doar vorbind despre ea. Este nevoie de mult, mult mai mult. Este nevoie, cum am spus înainte, de o dotare corespunzătoare, este nevoie de analiză și planificare strategică. Este nevoie de o transformare a armatei, și vorbesc aici armată în cadrul cel mai general, într-o armată modernă și puternică.

Și, în acest context, sigur, este necesar să identificăm un echilibru între cele trei dimensiuni ale apărării - aeriană, terestră şi maritimă - care să fie în deplină concordanţă cu viziunea pe termen lung asupra poziţionării strategice a ţării în raport cu aliaţii, dar şi în raport cu potenţialii adversari.

În discuţia cu dumneavoastră, vreau să mă refer nu doar la chestiuni care ţin de organizare sau de strategie, dar şi de resursa cea mai importantă, oamenii. Oamenii care activează în acest domeniu.

Când vorbim despre Armată, în mod automat ne gândim la un corp de elită, la persoane care, atunci când decid să-şi dedice viaţa acestei vocaţii, o fac conştiente că asta presupune asumarea unora dintre cele mai înalte standarde, nu doar profesionale, dar şi etice.

Disponibilitatea de sacrificiu, în numele unor valori şi principii, este ceva ce noi, civilii, uneori o considerăm ca de la sine înţeleasă, uitând că, din păcate, asta înseamnă chiar pierderi de vieţi sau experienţe extrem de traumatizante fizic şi emoţional. Pentru aceste sacrificii, datorăm militarilor nu doar respectul nostru, dar şi acordarea întregului sprijin pe care poate să îl dea societatea.

Şi când mă refer la sprijin, nu mă gândesc doar la ce este evident, cel financiar, și care este foarte important, dar mă refer şi la susţinerea emoţională, şi asigurarea accesului la terapii care pot atenua efectul stresului post-traumatic. Ştiu că această latură este de obicei mai puţin sau deloc adusă în discuţie în mod public, dar cred că este momentul să conştientizăm, cu toţii, că rănile militarilor nu sunt doar de ordin fizic, iar vindecarea traumelor presupune uneori un proces îndelungat.

Ştiţi, eu sunt convins că, în cadrul Summitului NATO de la Varşovia, ţara noastră a reuşit să-şi atingă obiectivele, obiectivele pe care şi le-a propus, astfel încât să existe un echilibru de securitate pe dimensiunile nord-sud ale Flancului Estic, dar şi stabilitate la Marea Neagră. Putem dovedi că avem capacitatea nu doar de a ne asigura securitatea naţională, dar şi de a fi furnizor de securitate în plan regional.

Succesul României la acest Summit se datorează atât demersurilor politico-diplomatice, dar, într-o foarte mare măsură, şi credibilităţii de care se bucură Armata României în cadrul forţelor Aliate.

Tocmai de aceea, am obţinut constituirea Brigăzii Multinaţionale pe teritoriul României; dezvoltarea iniţiativei Cadrului multinaţional de instruire la nivel întrunit, așa-numitul CJET, în România, proiectarea unei prezenţe Aliate adaptate în domeniile maritim şi aerian în regiunea Mării Negre, care este în discuție în aceste luni de zile, şi contracararea sistemelor de interzicere a accesului zonal din Marea Neagră.

În privinţa Brigăzii Multinaționale, Ministerul Apărării Naționale a decis că Brigada 2 Infanterie Rovine, aflată la Craiova, va prelua rolul de Brigadă Multinațională.

Și cred că, în cursul anului 2017, vom putea declara capacitatea iniţială a acestei Brigăzi, cine şi cu ce efective participă şi cum va fi organizată, iar în 2018, într-o variantă optimistă, în care eu cred, să avem această Brigadă funcţională.

În continuare, vă invit la un dialog autentic!”

 

Sesiune de întrebări și răspunsuri:

Întrebare: „Predau studenţilor şi partea de istorie a Uniunii Europene. Le-am povestit că a existat la un moment dat o inițiativă de a crea o armată europeană. Am văzut că în momentul de faţă Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles, ridică această problemă de a crea şi dacă este oportun să se creeze o armată europeană. Aş dori să știu care este părerea dumneavoastră, domnule Preşedinte? Şi poziția României vizavi de acest subiect?”

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: „Această idee a unei armate comune nu este nouă, s-a mai vehiculat şi se va mai vehicula. În momentul de faţă, ceea ce dorim la nivelul liderilor Uniunii Europene nu este crearea unei armate europene, ci este coagularea sau un proces de a crea o coerenţă între eforturile naţionale. Vedeţi, în Europa, cei deocamdată 28, peste doi ani, probabil numai 27, ceea ce par mulţi pentru apărare, există armate performante cu oameni foarte performanţi, cu sisteme performante, dar există prea puţină corelare. Şi, în acest fel, de exemplu, Europa a ajuns în războiul din Siria să nu conteze prea mult. Sigur, toţi spunem altceva la reuniuni, că suntem importanţi şi că venim cu abordări diplomatice, ceea ce este destul de corect şi e binevenit. Însă, cum să explici unui cetăţean european că noi europenii care suntem cei mai apropiaţi geografic de Siria nu putem să intervenim acolo pentru pacificare. Sunt multe alte situaţii în care, cu toate că dispunem de resurse importante europene, nu reuşim să ne punem de acord, sau nu reuşim să ne punem de acord în timp util. Şi atunci, ceea ce se doreşte în această etapă, este o analiză şi avansarea către o strategie pentru a face armatele naţionale mult mai compatibile, pentru a coagula eforturile şi pentru a crea premisele pentru intervenţii comune eficiente, fără a crea însă o armată care este subordonată, să zicem, Consiliului European sau Comisiei. În momentul de faţă, cred că nicio ţară europeană, în realitate, nu este dispusă să meargă până acolo încât să cedeze o bucată atât de mare de suveranitate, cum reprezintă armata, într-un efort de a fi mai eficient, mai combativ. Însă, toată lumea este de acord că trebuie să găsim modalităţi să colaborăm mai des, mai eficient şi mai eficace.”

Întrebare: Bună seara! Aş vrea să mă lămuriţi ce este acea brigadă multinaţională de care vorbeaţi în ultima parte a discursului dumneavoastră şi care aminteaţi că în anul 2018 va fi operativă?”

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis:  La Summitul NATO de la Varşovia, ne-am întrunit pentru a creiona un răspuns rezonabil, suficient de puternic şi convingător la felul în care acţionează, în special, Federaţia Rusă în partea estică. Şi atunci, au fost o serie de propuneri care s-au făcut, care au vizat creşterea vitezei de reacţie, creşterea efectivelor militare pe aşa numitul flanc estic şi creionarea unor iniţiative care duc la o mai bună compatibilizare a forţelor statelor membre NATO, o mai bună compatibilizare însemnând să-i facem să lucreze mai bine împreună, să aibă proceduri comune, să aibă abordări comune, să aibă sisteme care pot funcționa împreună. Aceste abordări au fost de un tip mai nou, noi le-am numit abordări flexibile. Fiindcă, în realitate, chiar dacă Federaţia Rusă este într-o fază de hiperactivitate. Nu am dorit să revenim, să redesenăm Războiul Rece. Ar fi absurd, şi după părerea politicienilor, dar şi după părerea militarilor să aducem şi să masăm forţe fizice la graniţa estică. Însă totuşi, chiar fără forţe fizice, fără armată acolo nu se poate.  Şi atunci s-au găsit câteva soluții foarte interesante, din care două ne vizează pe noi în mod direct. Una este o aşa-numită Brigadă Multinaţională. Adică o brigadă, în cazul nostru Brigada 2 Rovine de la Craiova, care, pur şi simplu, se va transforma într-o Brigadă Multinaţională. Adică, în loc să fie numai militari români şi ofițeri români, vor fi şi militari şi ofiţeri din state membre. Chiar în această perioadă, domnul Ministru Motoc este în contact cu colegele şi colegii domniei sale, pentru a vedea ce parteneri şi cu ce efective vor vrea să vină. De exemplu, avem o confirmare chiar de la început din partea Poloniei, care vrea să vină cu o companie. Avem confirmări din diferite state din Europa de Vest, care vor să vină şi cu soldaţi, dar mai ales cu ofițeri specializați. Avem oferte şi de la parteneri din regiune şi, în final, vom avea o brigadă, dar care nu este compusă doar din soldați şi ofițeri români, ci va fi o brigadă compusă din soldaţi şi ofiţeri practic din întreaga zonă NATO. Această Brigadă, evident, va avea şi, la nevoie, rolul de a interveni. Dar credem că are un rol foarte important în a aduce împreună ofiţeri şi soldaţi din mai multe naţiuni, care să înveţe efectiv cum să colaboreze în pregătirea pentru o intervenție. Iar a doua iniţiativă este cea care vine să pună împreună, în condiţii de antrenament, forţe tot din NATO şi care se traduce în acea iniţiativă, care prescurtat se numește CJET, deci o componentă de training pentru forțele care se pregătesc în zona noastră.”

Întrebare: „Vreau să vă adresez o întrebare în ceea ce priveşte admiterea în sistemele de învăţământ superior militar. Ce părere aveţi despre acordarea locurilor comune între sexe? Adică şi bărbaţii şi femeile să aibă același loc comun.”

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: „Am o părere foarte bună. În mod tradiţional sau tradiţionalist, ştim cu toţii că în armată s-au dus bărbaţii. Doar că doamnele vor câteodată să joace un rol important și în armată și pe bună dreptate. Nu văd nici un motiv pentru care nu ar putea să intre. Însă, și discriminarea pozitivă poate să fie la început un factor de încurajare, după aceea, eventual, poate să fie un factor mai degrabă de discriminare și, în acest sens, cred că locurile comune la admitere sunt un lucru bun și, cel puțin, din ce am constatat la Academia din Sibiu, pe care o menționez fiindcă rectorul Academiei este aici în sală, tot mai multe domnișoare doresc această carieră și mi se pare un lucru foarte bun.”

Întrebare: „Rămânând în aceeași zonă a învățământului superior, știm că România a aderat la procesul Bologna care, printre altele, a implicat faptul că învățământul de licență s-a redus la 3 ani. Ținând cont de faptul că învățământul militar este unul cu profil tehnic și dumneavoastră ați vorbit de faptul că militarii trebuie bine pregătiți, nu considerați că ar fi o variantă mult mai bună ca învățământul militar să rămână la 4 ani pentru a avea mult mai mult timp de practică și de acces la studiile de care avem nevoie?”

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis:  „Învăţământul militar are un specific aparte şi toţi cei care au avut contacte cu învățământul militar ştiu acest lucru. Însă nu cred că este bine nici pentru învăţământul militar, nici pentru studenţii care au cursuri acolo să scoatem învățământul militar dintr-un sistem care este, cel puţin în Europa, general acceptat. Cred că este mai degrabă important ca, în afară de cei trei ani, să se multiplice numărul de forme de pregătire după licenţă. Şi cred că aici este o zonă unde rectorii şi profesorii dumneavoastră trebuie să fie foarte inventivi şi inovativi, pentru a veni cu programe care nu sunt doar interesante, ci sunt importante şi pentru armată, şi trebuie o corelare foarte, foarte bună între nevoile armatei şi ceea ce poate să ofere învățământul superior. Cred că aşa este cel mai bine, dacă lăsăm învățământului militar profilul pe care îl are, dar structura să fie compatibilă cu restul, fiindcă, vrem, nu vrem, trebuie să creăm cât mai multe oportunităţi de a trece dintr-o formă în alta şi în armată nevoia de specialişti civili creşte. Şi atunci, este uşor de imaginat că studenţi civili vor dori să-şi continue sau să-şi completeze studiile într-o formă militară şi invers, cei care au urmat o formă de studiu militar să-şi completeze studiile cu o formă civilă şi atunci ele între ele trebuie să fie perfect compatibile.”

Întrebare: „În judeţul Satu Mare mai trăiesc 28 de veterani din peste 2000 şi văduve sunt vreo 300. Poate domnul Preşedinte va găsi o soluţie, deşi mereu, mereu, e greu de găsit soluţii. Veteranii de război au cele mai mici indemnizaţii din legile speciale. Nu spunem alţii de ce au mai mulţi. Dar de ce la noi e cel mai puţin? Pentru primul an de război se dau 102 lei şi s-a mărit cu 10%. Pentru al doilea an de război se mai dau 60 de lei şi pentru al treilea şi al patrulea împreună încă 50 de lei. Pentru noi nu este cineva? Dacă se poate, domnule Preşedinte, vă rugăm în ultimul moment. Ajutaţi-i pe acești oameni!”

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: „Vă mulţumesc, domnule Colonel. Să știți că îl cunosc pe domnul General Dragnea şi anul trecut exact această problemă am discutat-o. După care am discutat-o şi cu domnul Ministru, şi cu domnul General, şi cu alţi politicieni. După cum ştiţi, toţi mi-au spus că se va face, doar că încă nu s-a făcut. O să reiau discuţia.”

Întrebare: „Cum vedeți dumneavoastră implicarea învățământului militar în cadrul noului proiect România Educată?”

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: „Cred că nu putem să ne imaginăm România Educată fără militari educați. E evident că faceți parte din proiectul meu și este evident că toate soluțiile pe care le vom găsi pentru România Educată, în prima parte lucrând asupra sistemului de educație, cuprind și învățământul militar și trebuie să țină cont de el. Cum va arăta acest lucru concret, vor elabora specialiștii în domeniu. Dar eu, personal, vă văd bine integrați în sistem.”

Întrebare: „Domnule Preşedinte, credeţi că ar fi posibil ca elevii de liceu militar să beneficieze de locuri speciale în academiile militare? Şi dacă da, de ce? Și dacă nu, de ce?”

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: „Mulţumesc! Trebuie să constat în primul rând că domnişoarele din învățământul militar sunt mult mai active la întrebări decât domnii, ceea ce trebuie să dea de gândit dacă vorbim de concurenţă. Şi incisivitatea este o calitate importantă, dacă vrei să fii militar. Eu cred că la această întrebare nu e bine să răspund eu fiindcă, pe urmă, domnii rectori, eventual, se simt legaţi de un răspuns de-al meu şi nu aş vrea. Ştiţi, eu provin din sistemul de educație, dar prefer să las aceste discuții acum, când suntem doar în faza de pregătire a proiectului România Educată, la nivelul specialiștilor. În măsura în care este rezonabil, poate cineva din învățământul militar poate să producă un document strategic pe care să îl includem în România Educată, ca să dezbatem această chestiune. Argument pro locuri dedicate: totuși, faptul că sunteți elevi care, de timpuriu, v-ați dedicat acestei cariere şi vă doriți să continuați. Argument contra: probabil sunt şi alţii care s-au dat seama puţin mai târziu că şi pentru ei cariera militară ar fi interesantă. Și cu siguranţă specialiştii o să găsească un răspuns rezonabil.”