Alocuțiunea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută la întâlnirea de lucru pe tema „Siguranța publică în spațiile de învățământ preuniversitar”

10:00 | 15 Iulie 2016

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut vineri, 15 iulie a.c., o alocuțiune în cadrul întâlnirii de lucru pe tema „Siguranța publică în spațiile de învățământ preuniversitar”.

Vă prezentăm în continuare textul alocuțiunii:

„Bună ziua!

Veștile îngrozitoare privind atacul terorist de aseară, de la Nisa, ne-au marcat pe toți. Tragedia loveşte din nou Franţa, o ţară greu încercată în ultimul an şi jumătate.

Transmit cu această ocazie un mesaj de condoleanțe tuturor familiilor îndurerate, le doresc multă sănătate celor care au fost răniți și asigur poporul francez de solidaritatea României. Sunt în strânsă legătură cu autorităţile, pentru a mă asigura că cei doi români răniţi primesc toată îngrijirea de care au nevoie. Acest flagel al terorismului, care urmăreşte să semene frică și deznădejde, nu va reuși să dezbine Europa, nu va reuși să dezbine Europa în a lupta și a crede în valorile libertății și în valorile democrației.

 

Domnilor miniștri,
Domnule director al SRI,
Doamnelor și domnilor secretari de stat și directori,
Onorată audiență,

Vă urez bun venit la întâlnirea de lucru privind siguranţa publică în spaţiile de învăţământ! Pe lângă această temă, de o importanţă majoră pentru România, voi vorbi şi despre alte aspecte care cred că merită menţionate în acest moment din domeniul educaţiei.

Suntem din nou la finalul unui an școlar, s-a încheiat Evaluarea Națională și examenul de Bacalaureat. M-a întrebat cineva dacă sunt mulțumit de rezultate și cum le evaluez, cum le apreciez. Evaluarea mea ar suna astfel: absenteism mare, note mici, promovabilitate redusă, șanse și mai reduse pentru mulți dintre tinerii noștri să realizeze ce își doresc în viață.

Probabil cu toții suntem nemulțumiți, elevi, profesori, autorități, părinți, iar concluziile pe care le tragem sunt cam aceleași în fiecare an. Dar asta în sine nu rezolvă nimic. Lucrurile se pot schimba doar prin viziune și prin acțiune.

Nu vreau să dau eu cifre aici, probabil le știți și cu siguranță se vehiculează în spațiul public. Vreau să vorbesc însă despre impactul acestei stări de fapt, pe termen lung.

De ani de zile, peste jumătate dintre tinerii care finalizează, își termină clasa a XII-a nu dobândesc o diplomă de Bacalaureat și nici nu au o alternativă reală pentru o carieră profesională.

Anul acesta, bunăoară, aproape o treime dintre absolvenții promoției 2015-2016 care se puteau înscrie la Bacalaureat au decis nici măcar să nu facă acest pas. Au renunțat fără măcar să încerce. Să ne gândim apoi ce se întâmplă, spre exemplu, cu un tânăr care nu promovează examenul de Bacalaureat. Ce poate face mai departe, ce posibilități are? Încearcă să se angajeze, dar poate spera cel mult la un loc de muncă destul de prost plătit.

Sau rămâne acasă și încearcă să promoveze la următoarea sesiune, dar asta înseamnă timp, timp pe care ar fi putut să-l valorifice altfel și astfel apar oportunități pierdute. Sau mulți dintre tineri renunță pur și simplu și la BAC, și la posibilitatea de a urma alte studii. Și, dintr-o dată, un întreg parcurs, o întreagă de carieră rămâne limitată.

Am început proiectul România Educată tocmai pentru ca, odată și odată, să întrerupem aceste experiențe care se repetă de la an la an, să ieșim din lipsa de performanță, devenită din păcate deja predictibilă, și să creăm un alt viitor pentru sistemul de educație din România și pentru generațiile următoare.

Ca dascăl, mi-am dorit întotdeauna ca elevii să iasă de pe băncile școlii cu șansa de a urma orice drum își aleg în viață.

Ca Președinte, mi-am asumat responsabilitatea proiectului România Educată. Dar, așa cum am mai spus, nu este un proiect personal, ci este un proiect al nostru, al tuturor. Tocmai de aceea, onorați participanți, vă îndemn să vă implicați și să participați.

Deja din dezbaterile regionale de până acum, precum și din evenimentele organizate de diverși parteneri din societatea civilă, au început să rezulte idei și contribuții valoroase.

De asemenea, instrumentul de consultare online este un alt mijloc prin care am deschis această dezbatere către publicul larg, publicul interesat.

Săptămâna viitoare, la Brașov, va avea loc o altă dezbatere pe tema carierei didactice în învățământul preuniversitar. Regândirea sistemului de formare a profesorilor poate avea un impact major în recredibilizarea profesiei și în creșterea atractivității acesteia, în a menține și aduce la catedră acei dascăli dedicați și profesioniști de care este nevoie într-un învățământ preuniversitar de calitate.

Sper ca, în urma discuțiilor, să avem o primă imagine asupra modului în care putem reclădi cariera didactică, cu efect pozitiv asupra evoluției și, evident, asupra rezultatelor copiilor.

Doamnelor și domnilor,

Dacă vrem un învățământ de calitate, va trebui să îndeplinim o condiție esențială. Elevii trebuie să se simtă în siguranță și să fie realmente în siguranță în școli.

În instituțiile de învățământ preuniversitar învață și lucrează aproape 4 milioane de români, copii și adulți. Siguranța lor nu este o joacă, ci o prioritate.

Dar ea nu mai poate fi abordată fără a ști exact situația din fiecare școală, fără a planifica investițiile în funcție de aceasta și fără a stabili clar cine este responsabil pentru fiecare aspect în parte.

Este o mare nevoie de informații complete despre infrastructura școlară. Politicile educaționale, evaluările, finanțarea și investițiile din sistem nu se mai pot baza pe date incomplete, incoerente sau, mai rău, absente. Este, din păcate, deja o obișnuință ca instituții publice distincte să raporteze cifre diferite pe aceleași subiecte în privința cărora nu ar trebui să avem dubii, ca de exemplu numărul de școli, de clădiri cu destinație școlară și multe altele.

O altă problemă este reprezentată de avizele sanitare și autorizațiile de securitate la incendiu. Din primele date de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență, am constatat că puțin peste o treime din clădirile destinate procesului educațional au autorizație de securitate la incendiu. Asta deoarece cadrul legal o impune numai pentru clădirile construite sau la care s-au adus modificări după anul 1998, ca și cum în celelalte clădiri nu ar fi tot școală, nu ar fi tot copii.

Mai mult, avizul sanitar poate fi obținut printr-o banală declarație pe proprie răspundere, care s-a demonstrat, mai mult decât o dată, a fi neconformă cu realitatea.

Cred că rezolvarea acestor probleme, dar nu numai, necesită mai multă responsabilitate și corectitudine la toate nivelurile și o mai bună, o mult mai bună colaborare între autorități.

Nu uitați că istoria recentă ne-a demonstrat, încă o dată, tragediile pe care le generează lipsa cooperării constante între instituțiile statului. Condamn cu fermitate cazul revoltător de sclavagism de la Berevoiești și sper ca măsurile luate să trimită un mesaj clar că astfel de situații sunt inacceptabile și nu vor rămâne nepedepsite.

Revin însă la tema acestei întâlniri și vă invit să folosiți prilejul de astăzi pentru a pune bazele unei adevărate cooperări interinstituționale, care pleacă de la preocuparea autentică pentru rezolvarea problemelor existente și nu se rezumă doar la respectarea formală a legislației.

Am cerut încă de la începutul acestui an școlar un plan, pentru ca până la finele anului 2018, când celebrăm un centenar de Românie Modernă, să nu mai existe nicio școală fără autorizație. Suntem la sfârșitul anului școlar și cele două luni de vacanță trebuie să reprezinte intervalul în care acest plan este finalizat și se începe punerea în practică.

Vă mulțumesc pentru colaborarea de până acum şi sunt convins că putem face cu adevărat diferenţa pentru sistemul educațional românesc! Vă mulțumesc!”