Intervențiile Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, din cadrul dezbaterii privind „Viitorul orașelor românești în contextul european al conceptului de dezvoltare locală”

17:40 | 25 Martie 2019

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a participat luni, 25 martie a.c., la dezbaterea privind „Viitorul orașelor românești în contextul european al conceptului de dezvoltare locală”, organizată de Asociația Orașelor din România.

 

Vă prezentăm în continuare transcrierea intervențiilor Președintelui României:

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: În primul rând, vreau să vă mulțumesc pentru invitație, doamnelor și domnilor primari!

Pentru mine, este o ocazie deosebită să mă întâlnesc cu dumneavoastră, care veniți din administrația locală, care mi-a fost și, recunosc, în continuare îmi este dragă.

Cred că, în ce privește problemele legate de administrație, de descentralizare, subsidiaritate, și așa mai departe, suntem pe aceeași lungime de undă, și cred că, prin acest fapt, putem chiar să avem o discuție foarte aplicată.

Dar, înainte să intrăm în chestiuni foarte concrete sau principiale, cum doriți, dați-mi voie să vă întreb cât timp avem. Știți, inițial, eu am un program cam strâns, cum se spune, în seara asta. Trebuia să merg repede de aici să fiu gazda unui dineu pentru un musafir important și drag - Regele Iordaniei trebuia să vină. Dar, datorită diletantismului doamnei Prim-ministru, care ne-a stricat relația cu această zonă, nu mai este cazul. Regele Iordaniei s-a simțit personal jignit de abordarea doamnei Prim-ministru la acel congres din America și a contramandat vizita. Este o reală problemă pentru România asta, cred că vă dați seama. România a construit o relație de încredere cu lumea arabă. Aceasta este una dintre puținele constante – a fost, cel puțin, până ieri – una din puținele constante din politica externă a României, unde, ca stat, am avut o atitudine fermă, corectă față de parteneri. Acum, doamna a reușit să o pună pe butuci și pe asta. Asta nu e o glumă. E foarte, foarte trist. Pentru ce? Pentru nimic. Dar nu vreau să intru în chestiuni – aș putea să vă mai spun ceva despre partid, și așa mai departe – nu vreau, fiindcă aici nu am venit ca să vă tratez ca primari PSD sau primari PNL, sau de orice altfel. Am venit să vă tratez ca primari care reprezentați localitatea care v-a ales. Dar asta, ca să înțelegeți de ce, dintr-o dată, putem să stăm chiar câteva minute mai mult decât am avut inițial planificat.

Doamnelor, domnilor primari, avem nenumărate probleme nerezolvate în administrația locală, dar, înainte să ajungem la ele, dați-mi voie să încep cu felicitări pentru Asociația Orașelor din România. În fond, suntem la ceas aniversar. 25 de ani este o realizare. Timp de 25 de ani, asociația dumneavoastră s-a implicat – și de multe ori, trebuie să recunoaștem, cu rezultate foarte frumoase – și în procesul legislativ, și în discuții cu multele, parcă prea multele, guverne pe care le-am avut în acești 25 de ani. Ați avut perioade și foarte bune, când ați găsit urechi deschise la guvernanți, la Parlament. Ați avut și perioade mai dificile, când guvernanții au trecut cu lejeritate peste opinia administrației publice, cum, de exemplu, acum cu diferitele ordonanțe pe care, probabil, le-ați aflat de la știri, de la emisiunile de știri. Sau de la Parlament, unde opinia dumneavoastră a fost total ignorată.

E destul de trist că am ajuns înapoi în această fază. Vă amintesc unora dintre dumneavoastră, care sunteți mai vechi în această demnitate, că asociațiile administrației locale s-au constituit într-o perioadă de efervescență, când cei aleși local au vrut, și pe bună dreptate, să aibă un cuvânt de spus când se legiferează despre administrația locală, despre procedurile din administrație, și la început, dacă vă amintiți, aceste asociații chiar au fost luate în seamă când s-a vorbit despre legiferare, despre bugete, de exemplu, și așa mai departe.

Important este să nu uităm ce reprezintă administrația locală. Administrația locală este partenerul direct al cetățeanului. Până la urmă, în majoritatea problemelor, primarul, nu vă întreabă dacă sunteți de la PNL sau de la PSD, sau de la alt partid. Vă întreabă „domnule, când îmi asfaltezi drumul, când introduci apa, când introduci canalizarea, când se reabilitează școala, când pui termopane la căminul cultural?”, și așa mai departe.

Ori, la aceste întrebări trebuie să răspundeți. Ca să aveți răspuns, trebuie să aveți două lucruri, decizia și banii – autonomie locală și respectarea principiului subsidiarității. Cam astea sunt temele cele mai importante, și atunci relația pe care o aveți cu cetățeanul este una foarte bună. Nu, asta este o problemă frecventă, cred că, nu știu, ține fie de funcția mea, fie de vocea mea.

Nu vreau să monopolizez întreaga discuție, dar câteva teme trebuie să le ating, fiindcă sunt teme pe care ne-am întâlnit și acum mai mulți ani, și acum.

În speță, două le-aș atinge, înainte să ajungem la întrebările pe care, cu siguranță, le-ați pregătit acolo – descentralizare și buget.

Despre descentralizare, fiindcă, fără ea, anumite lucruri se rezolvă greu, am tot vorbit. Culmea este că cei cu care am vorbit acum câțiva ani, și care au fost foarte vocali, ar avea acum pâinea și cuțitul, doar că le-au încuiat în dulap. Nici nu se mai vorbește în actuala guvernare despre descentralizare. Mie, cel puțin, mi se pare foarte ciudat, fiindcă, fără o descentralizare reală, care e dusă până la sfârșit, nu o să aveți instrumentele pentru a răspunde cetățenilor. Deci, aici cred că este cazul să revenim la un lobby foarte intens și să vedem ce se poate face pe descentralizare.

Doi, bugetul. Noi avem un buget național, sau bugetul general consolidat, cu capitole de buget de stat, bugetul UAT-urilor, în fiecare an. Probabil vă amintiți că legea spune așa: proiectul bugetului național se prezintă obligatoriu Parlamentului până în data de 15 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor. De data aceasta, bugetul a fost prezentat de Guvern pe 11 februarie, după trei luni. S-a discutat, s-a modificat, eu am fost foarte nemulțumit cu acel buget. L-am numit, din capul locului, „bugetul rușinii naționale”. Puteți fi de acord sau nu cu această chestiune, dar vă spun că sume importante sunt tăiate la voi, nu de la administrația centrală. Ca să nu mai vorbim de sarcini suplimentare, care au ajuns tot la voi. Au fost luate de la administrația centrală, date la administrația locală, nota bene, fără sursa de finanțare. Amintiți-vă, asta a fost una din temele grele de la început, să nu se facă descentralizare, să nu dea sarcini administrației locale fără sursa de finanțare aferentă. Au ignorat-o, n-au avut niciun fel de treabă. Cred că cei care au scris bugetul, cel puțin unii, ar fi trebuit să înțeleagă cum e cu primăriile. Alții, oricum, habar n-au avut vreodată cum e cu administrația locală. Dar, așa cum e acum, e prost reglementată.

Am trimis bugetul la Curte, că mi s-a părut că este foarte ciudat, după care l-am trimis înapoi în Parlament, să îl îmbunătățească. Nu l-au îmbunătățit, dar au încercat să îmi arunce mie vina, că de ce am întârziat bugetul. Eu l-am întârziat două zile. O zi mi-a luat până m-am hotărât să îl trimit la Curte și o zi mi-a luat până am scris materialul și l-am trimis înapoi în Parlament. Restul, trei luni de la Guvern, plus, probabil, încă doi, trei săptămâni din procedurile de la Curte și de la Parlament.

Una peste alta, m-am așteptat, sincer, de la primari să explice un pic guvernanților de ce nu este bine așa. Dar poate urmează și asta. Până la urmă, multă lume m-a întrebat: totuși, ceva nu se simțea, de ce a întârziat Guvernul bugetul? Eu am un singur răspuns, și vă spun ca fost primar, fiindcă știu, pe urmă, cum urmează agenda: nu vor să dea bani la investiții. Uite așa, cu bugetul unde suntem acum, este aprobat în martie, știți bine, până se fac defalcările, se face aprilie, până ajunge la județ, e mai, până ajunge la voi, e sfârșitul lui mai, începutul lui iunie. Ce investiții mai începi la jumătatea anului? Nici nu merită să te apuci, că ieși cu procedura dincolo, în anul 2020. Deci, asta este explicația banală pentru ce Guvernul a întârziat bugetul. Părerea mea, nu știu, dacă aveți altă părere, sunt foarte curios să o aud.

În orice caz, oricând aveți, ca asociație, teme pe care credeți că vreți să le discutați cu mine, vă spun acum, aici, foarte deschis: sunt disponibil. Asta este prima întâlnire a noastră într-un format așa, puțin mai informal. Mai bine mai târziu decât niciodată. În concluzie, vă mulțumesc pentru atenție în această primă parte și abia aștept să intrăm în profunzime.

Moderator: Asociația Orașelor a solicitat și va solicita în continuare resurse legislative și instituționale ca să poată să își îndeplinească rolul pe care îl au aceste unități administrativ-teritoriale cu statut de oraș. Noi solicităm și dorim să înțeleagă întreaga clasa politică, dar și partea executivului, atât Președinția, cât și Guvernul, că dacă vrem să dezvoltăm, trebuie să mergem pe o politică de urbanizare și nicidecum pe acest efect de ruralizare. Întotdeauna forța asociației noastre a stat în faptul că am trecut dincolo de barierele politice. Dorim ca orașele să beneficieze de o politică care să permită dezvoltarea acestor servicii, gândindu-ne că beneficiază nu numai cetățenii localităților respective, noi avem acest concept de vreo 8-10 ani și ar fi interesant să știm punctul dumneavoastră de vedere față de un asemenea concept.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Bine ați spus, cele două părți ale executivului, Președintele și Guvernul. De partea cu Președintele sper să vă lămuriți acum, repede, că aveți un partener de discuție. Dincolo, evaluați singuri. Cred că trebuie să fim foarte conștienți de nevoia de dezvoltare. La municipii, și mai cu seamă la municipiile mari, problema se pune puțin diferit. Ultimii ani au arătat că municipiile mari se dezvoltă într-un ritm alert și, în principal, pot gestiona până și problemele create de Guvern, de Parlament și așa mai departe. Nu același lucru este adevărat pentru municipiile mici și pentru orașe fiindcă nu aveți aceleași resurse, cu câteva excepții notabile. Însă, oamenii din România, românii, au dreptul să beneficieze de condiții bune, indiferent că stau într-un municipiu mare sau într-un oraș mai mic, sau mai mare, sau până la urmă și într-o comună. Ar fi o discriminare și ar fi nedrept față de oameni să spunem „OK, voi care stați în orașe, mai așteptați un pic, că avem alte preocupări”. Nu se poate trata chestiunea așa. Și am crezut la vremea respectivă că un răspuns la aceste provocări sunt asociațiile de dezvoltare, în care au intrat și administrațiile județene, și administrații municipale, și administrații orășenești. Multe situații, de exemplu pe apă-canal, au funcționat destul de bine, cel puțin exemplele pe care le cunosc eu direct au dus real la dezvoltarea orașelor și comunelor implicate în aceste chestiuni. Însă, serviciile publice trebuie să fie de bună calitate și la același nivel, indiferent de rangul localității și pentru asta este nevoie să vi se pună la dispoziție resurse suficiente și aici nu vorbesc numai de bani, vorbesc și despre resursă umană, pentru a face față unei dezvoltări susținute. Aceste lucruri, parțial, pot fi rezolvate prin asociațiile de dezvoltare, dar, parțial, trebuie rezolvate efectiv printr-un program al Guvernului. (...) Deci este nevoie de dezvoltare. Nu este un moft, nu este absolut deloc un moft și dacă mergeți undeva și solicitați sprijin și ajutor, sper că nu sunteți văzuți ca niște oameni care cereți favoruri, fiindcă nu cereți favoruri! Cereți ceva care se cuvine comunităților pe care le conduceți și cred că este extrem de important să se accentueze încă o dată, și încă o dată, și încă o dată acest lucru, fiindcă dumneavoastră reprezentați comunitatea, cetățenii care v-au ales tocmai să le garantați aceste servicii și dezvoltarea comunităților. Iar, dacă vorbim acum specific despre orașe, probabil știți mai bine ca mine, dar nu pot să nu menționez această chestiune: problema demografică. Oferta de servicii publice, acum, este diferită în municipiile mari și în orașe. A apărut și datorită acestui fapt, acestei dezvoltări diferite, o migrație care vă este defavorabilă. Majoritatea orașelor au o creștere a populației negativă, deci oamenii pleacă și acest lucru este extrem de grav pentru o comunitate mică, fiindcă din puținii care au fost pleacă, și pleacă de obicei cine este apt de muncă, cei cu pregătire foarte bună și rămâne comunitatea fără oameni valoroși și fără un sprijin foarte important. Deci, asta este o problemă extrem, extrem de sensibilă și la ea contribuie, părerea mea, semnificativ, lipsa resurselor pentru a oferi servicii publice de bună calitate.

Intervenție: V-aș întreba o chestiune legată de Ordonanța 114 și Ordonanța 79, pentru că orașul meu are în derulare niște proiecte mai vechi, avem și proiecte noi, inclusiv pe POR, pe bani europeni, inclusiv pe PNDL. La toate aceste proiecte trebuie să recalculăm devizele generale în funcție de aceste ordonanțe, care au însemnat majorarea manoperei. Ministerul Dezvoltării, de exemplu, admite suma de bani din contractul inițial semnată, diferența care s-a creat între suma semnată și licitație să acopere de acolo inclusiv cheltuielile din devizul general, din diverse și neprevăzute. Unele proiecte depășesc această valoare și banii aceștia trebuie să îi punem noi din bugetele locale sau credite, trebuie să găsim soluții. Nu mi se pare normal să rămână lucrurile în felul acesta și la fel se întâmplă și cu celelalte pe fonduri europene. Eu la ora asta derulez în jur de 30 de milioane de euro per total. 30 de milioane de euro înseamnă în bani vechi pentru mine o majorare de 28 de miliarde de lei per total aceste devize, bani pe care trebuie să-i scot eu la un buchet de vreo 50 de miliarde pe care îl încasez anual. Deci, este o sumă foarte mare și nu știu cum să rezolvăm problemele acestea, și nu este numai la mine, sunt convins că și la ceilalți colegi se întâmplă situația asta, și mi se pare cumva că guvernul ne zice „Descurcați-vă”. Mulțumesc frumos!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Vedeți, aceasta este una dintre prolemele pe care le-am menționat în repetate rânduri, dar guvernul, guvernele din ultima vreme nu s-au liniștit. Guvernarea trebuie să se facă într-un fel care este și sustenabil și previzibil. Or, exact aceste lucruri nu se întâmplă. Nu vreau să intru în detalii, cine, ce ordonanțe creează, inventează la Guvern. Treaba lor, e Guvernul, să-și rezolve problema. Dar, dragii mei, credeți-mă, așa nu se poate conduce o țară. Nu poți să vii în 28 decembrie cu o ordonanță care nu este corelată cu nimic altceva, să o pui pe masă, să o aprobi și să fie valabilă de la începutul anului, fără consultări cu asociațiile de primari, fără consultări cu specialiștii din domeniu, fără măcar a corela legislația cu alte piese de legislație, care, evident, sunt importante în diferite domenii.

Sunt de acord că un guvern poate să schimbe diferite abordări și pe fiscalitate, și pe licitații,  și pe orice, dar nu pot să fiu de acord ca aceste lucruri să se facă pe picior, în ultimul moment și fără consultări. Aceste modificări care, după părerea mea, sunt neavenite, dar aceasta este părerea mea... Am argumentele mele, poate Guvernul are alte argumente și zice să sunt foarte bune. OK! Trebuia începută discuția undeva acum un an, consultați toți partenerii, la jumătatea anului trecut adoptată legislația, corelată urgent cu restul și atunci se putea intra în acest an cu o legislație care îi pune pe oameni în situația să poate gestiona problemele. Or, această metodă de a da ordonanță de urgență, și pe urmă vedem cine strigă mai tare, cu acela vorbim și rezolvăm o parte din problemă și restul să se descurce, este pur și simplu inacceptabilă. Așa se poate rezolva eventual o criză sau o calamitate, dar aceea trece repede, dar nu se poate să se schimbe întreaga regulă pentru domenii mari din România fără consultări, fără să dai timp oamenilor să-și pregătească lucrurile. Altceva, ce să zic? Aceasta este problema: Guvernul nu lucrează transparent, nu se consultă cu cei vizați de legislație și atunci problemele evident că apar și fiecare bâlbă și fiecare corectură negândită agravează chestiunea, în loc să o rezolve.

Moderator: Domnule Președinte, noi subliniem de multe ori că poate în opinia publică se înțelege greșit de multe ori și se spune „Domnule, primarii n-au primit bani”. Eu nu cred că primarii sunt lipsiți... și nici colegii mei de aici nu cred că primarii sunt lipsiți de bani, de bani sunt lipsite colectivitățile locale, și ceea ce s-a întâmplat acum câteva săptămâni este un lucru pe care noi nu-l putem trece cu vederea și ne gândim că este un lucru care poate să reprezinte un precedent periculos. Ați fost pus în situația de a promulga o lege prin care primul oraș a devenit comună. Noi considerăm că nu asta este direcția! Direcția este consolidarea orașelor, asigurarea acelor servicii care să poată face exact cum spuneați, să-l facă pe cel din orășel să nu se ducă neapărat la 80-100-120 de km pentru un serviciu. Și avem în legislație, avem oficii prefectorale, avem posibilitatea să echipăm orașele cu foarte multe din instituțiile de care oamenii, agenții economici din acele colectivități au nevoie. Sigur că ne îngrijorează pentru că neînțelegerea acestui fenomen corect și neascultarea structurilor asociative. Noi spunem de ani de zile nu numai acestor guverne din ultimul timp, am spus-o de peste 10 ani, dacă nu facem o politică fiscală corectă față de agenții noștri economici, față de cetățenii noștri, eu cred că ceea ce s-a întâmplat în orașul care a devenit comună chiar este rodul acestor politici greșite. Dar nu înțelegem că la oraș și la comună există niște impozite și taxe total disproporționate și bazate pe nicio fundamentare. Sunt aici colegi care nu știu cum vor putea rezista, pentru că sunt sub presiunea cetățenilor, sunt orașe care au făcut referendumuri în această direcție. Noi nu ne dorim, nu cred că asta este direcția corectă. Cred că avem și aici primari care sunt în această situație.

Intervenție: Sunt primarul orașului Căzănești, cu o populație de 3.500 de locuitori. Astăzi, dacă mergem în localitate, mai găsim vreo 2.000, mulți au migrat. S-a stat foarte mult pe loc din punct de vedere al dezvoltării din cauze politice. Îmi pare foarte rău că o spun, dar în fața dumneavoastră, Președintele României (...) se spune întotdeauna: nu avem bani. Domnilor, banii sunt o hârtie. Noi facem banii. Ce nu avem noi și îmi pare foarte rău că o spun, unii dintre noi - aparatul tehnic care să producă. Avem miliarde care ne așteaptă la Uniunea Europeană, dar avem aparatul tehnic foarte protejat de legi, de sindicate. (...) Aceasta este realitatea. Am asfaltat două străzi, concret, în 2014 în localitatea noastră s-a făcut un proiect de asfaltare. A dispărut proiectantul. N-a mai fost găsit. Bani din bugetul local, din impozitele și taxele locale. În 2017 am reușit, am dat de proiectant, în 2018 am asfaltat cele două străzi, când să le plătim nu aveam carte funciară, străzile nu erau ale noastre.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Îmi sună foarte cunoscut.

Intervenție: Să revenim la statutul de comună. Am înțeles că astăzi în Senat, s-ar putea să fie o informație falsă, chiar astăzi în Senat se dezbate referendumul pe marginea revenirii statutului de comună a localității Căzănești. Revenire înseamnă regres, nu înseamnă progres. Eu sunt dintr-o localitate provincială, de țară. La noi la țară o vorbă bătrânească spune în felul următor: lac să fie, că broaște se găsesc. Dacă noi reușim să dezvoltăm din punct de vedere administrativ localitatea, infrastructura, vin și investitorii. Dar la ce să vină, la praf, la întuneric, la noroaie? La ce să vină, la lupte politice interne? Domnule Președinte, viitorul dezvoltării este orașul, și nu întoarcerea la statutul de comună. Mulțumesc!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Fără îndoială că este ușor de constatat în țările mai dezvoltate, cu rezultate foarte bune, că există o corelare strânsă între performanța întregii țări sau a întregii societăți și gradul de urbanizare. Nu este niciun secret. Pe de altă parte, cred că problema noastră în România este că facem politici pe termen scurt de multe ori și cu un interes electoral, deci o abordare electoralistă. Amintiți-vă unii dintre dumneavoastră care sunteți mai vechi acolo că ultima dată când s-au transformat foarte multe comune în orașe și sunt în principiu localități pe care le reprezentați, s-a făcut tot peste noapte și tot din motive electoraliste. Nu vreau să spun acum ce partid a guvernat, știți dumneavoastră. Acum se vede că lucrurile nu au fost bine gândite nici atunci, că au fost gândite pe termen scurt sau foarte scurt. Este normal, dacă transformi o comună în oraș, păi trebuie să îi dai o șansă comunității, trebuie să existe o grijă specială din partea Guvernului ca nu numai denumirea într-un tabel să se schimbe din comună în oraș, ci și comunitatea să aibă șansa să se dezvolte corespunzător. Altfel, OK, am mai obținut un primar de oraș și au mai intrat doi oameni în Consiliul Local... Acesta este rostul unei reforme în administrația locală? Cred că trebuie să ajungem cu cât mai repede cu atât mai bine la concluzia că în aceste domenii nu trebuie să ne jucăm pe mandate de patru ani sau cu interes electoralist, fiindcă până la urmă lucrurile se strică de tot.

Intervenție: Referitor la ceea ce spuneau colegii mei, cred ca ar trebui cineva să aibă înțelepciunea și răbdarea și interesul să se așeze, într-una din zile, la masă, să se înceapă o discuție pentru reorganizare teritorial-administrativă. Din păcate, în forma în care suntem noi astăzi organizați nu cred că este cea mai eficientă formă, având în vedere numărul foarte, foarte mare de comune, numărul foarte, foarte mare de primării pe care noi le avem astăzi. Dar din păcate cred ca toate partidele de-a lungul vremii care s-au perindat la guvernare chiar dacă au identificat această problemă se tem foarte mult pentru că este o pierdere, o erodare a imaginii, atunci când încerci o astfel de reorganizare , iar, din păcate pentru noi, avem experiența de-a lungul a 20-30 de ani de la Revoluție încoace în care indiferent de partidul care a condus sau guvernat la momentul respectiv, indiferent chiar atunci când au identificat sau încercat să soluționeze o problemă corectă la nivel național niciodată, din păcate, pe aceste teme naționale nu au reușit să toate partidele să se pună la aceeași masă și să încerce să facă front comun pentru o problemă de interes național. Când unul vine și propune ceva foarte bine cei din opoziție încearcă să răstălmăcească și să creeze o imagine negativă acelei probleme. Și din păcate, de-a lungul vremii, am avut foarte mult de pierdut pe acest subiect. Eu cred că o reorganizare teritorial-administrativă ar fi fost de mare, mare interes pentru noi. Și al doilea punct pe care aș vrea să-l ridic în fața dumneavoastră – o problemă cu care ne confruntăm foarte mulți dintre noi, cred că poate fi numită o temă la nivel național, este vorba, domnule Președinte, de lipsa forței de muncă. Nu am auzit și nu aud foarte des pe nimeni să ridice această temă, în condițiile în care, știm cu toții, foarte mulți tineri sunt plecați, foarte mulți dintre cei care pot muncii sunt plecați afară din țară. Vă spun ce se întâmplă la noi la Sânnicolau Mare, la un oraș de 13.000 de locuitori, la un anumit moment dat am ajuns să avem aproape 10.000 de locuri de munca. Pentru că erau foarte multe locuri de muncă și nu am avut muncitori, am încercat, în urmă cu trei ani de zile, împreună cu toate instituțiile statului care erau abilitate în acest domeniu să încercam să aducem muncitori din altă parte, să aducem muncitori din Serbia. Nu am reușit acest lucru, iar astăzi, ca și consecință, firmele și-au deschis puncte de lucru în Serbia și în alte țări. Cred că și asta ar fi o temă, la nivel național, să vedem care ar fi mecanismul prin care, dacă nu reușim să-i aducem înapoi, pentru că pe cei care au ajuns la un trai mai bun în alte țări va fi foarte greu să găsim niște mecanisme prin care să-i aducem înapoi, dar măcar pe cei pe care îi avem astăzi aici să facem cumva să nu plece mai departe. Vă mulțumesc frumos!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Mulțumesc, domnule primar! Ați reușit, în puține cuvinte, să atingeți foarte multe subiecte foarte grele. Nu cred că putem să găsim un răspuns exhaustiv acum, dar aș menționa câteva posibile răspunsuri. Este vorba de infrastructură, de mobilitate și de încurajarea tinerilor de a reveni acasă. Cam astea sunt niște teme foarte, foarte grele. Fără o dezvoltare a infrastructurii este clar că lucrurile, în aceasta chestiune nu se vor schimba. Mobilitatea înseamnă să dăm nu numai infrastructura pentru a putea realiza mișcarea forței de muncă, ci și posibilitatea reală. Că dacă faci autostrăzi și spui omului „nu are decât să-și cumpere mașină și să meargă la serviciu” poate unii o fac, poate alții nu și-o permit. Și atunci trebuie să revenim la un transport public care nu este numai de bună calitate și pe care poți să te bazezi, care trebuie să fie și la îndemâna omului care vrea să facă naveta pe o distanță mai mare sau mai mică și să nu-și dea toți banii pe navetă, cum, din păcate, se întâmpla de multe ori. Pe de altă parte, uitați-vă puțin în sondaje. Și primul lucru, știți bine, într-un sondaj „ce încredere aveți că direcția este cea bună?” sau „vi se pare că direcția în care merge România este bună sau proastă?” Dacă v-ați uitat, cam toate sondajele din ultima vreme arata că între 70% și 80% dintre români spun că direcția este greșită. Acesta este un pesimism total, o neîncredere totală, și aici nici nu are rost să ne uităm în jur, dacă e ăla sau ăla vinovat, noi toți trebuie să reparăm, toți care stăm în politică. Indiferent că unul e Președinte, altul e ministru, altul e primar, suntem toți într-o situație care nu poate să continue așa, trebuie să redăm românilor încrederea că și în țara lor se poate trăi. Și atunci o să revină unii. Până nu ajungem acolo, nu o să revină. Acum câțiva ani, problema a fost de bani, pur și simplu. Între timp, dacă vă uitați în jur, chiar în comunitățile voastre sunt destul de multe poziții unde nu se câștigă rău şi totuși oamenii din afară nu vin. De ce nu vin? N-au încredere. N-au încredere că în România lucrurile vor merge spre bine, n-au încredere că cineva va da atenție calificării lui, deci problema meritocrației... Trebuie să o repetăm atât de des până când înțelege toată lumea că până ce nu renunțăm la acel principiu de angajat tot neamul și toate cunoștințele în loc să angajăm oamenii care sunt pregătiți pentru posturile respective, n-o să nu o să schimbăm lucrurile. Şi mai ales la tineri. Studiile arată că în ultima vreme, pentru tineri, și cei dinafară, români care lucrează în afară, și pentru cei de aici care vor să plece nu mai contează chiar așa de mult banii, că sunt mulți oameni bine pregătiți care ar câștiga și aici. Pentru ei contează să fie luați în serios și să aibă o șansă de carieră previzibilă. Că dacă schimbi regula în fiecare an, ce carieră previzibilă să ai? Și pentru tineri, credeți-mă, acest lucru contează. Oamenii vor să își construiască un viitor, or, pentru asta el vrea să aibă din partea societății o anumită siguranță și deocamdată, după cum se vede, în România, nu au această siguranță. Se știe foarte bine ce trebuie făcut, dar hai s-o facem. Că până ce vorbim... Li s-a promis, dau un singur exemplu, li s-a promis moldovenilor că toată lumea se apucă serios de autostrada Moldova. Hai să fim sobri. Unde a fost seriozitatea? Când au făcut oamenii acel protest de 15 minute s-a dus un ministru lângă Bacău și a zis că acum începe el autostrada, și ăia protestează și ei fac autostradă. După ce s-a terminat protestul, au plecat și muncitorii acasă. E o bătaie de joc și românii văd treaba asta și suferă. Trebuie și guvernanții, și primarii, și toată lumea să găsim soluții. Și asta nu este o soluție pentru un partid, deci soluția trebuie să vină de la întreaga clasă politică. Și aici aveți un rol hotărâtor.

Moderator: Noi simțim că se poate și succesul pe care unele orașe l-au avut în accesarea fondurilor europene ne dă curaj. Deci, din păcate, la soluțiile pe care chiar soluțiile numim noi pe care noi ca asociație le-am dat, nu se răspunde cu atâta receptivitate și acum am lansat o nouă propunere, sper să nu ne trebuiască și ca la acest concept de oraș, centrul de dezvoltare. Domnule Președinte, noi spunem că avem nevoie de un fond special, din care, indiferent de coloratura politică a primarului, să putem finanța și susține cheltuielile neeligibile dintr-un proiect pe fonduri europene. Dacă noi am avea resurse să acoperim aceste cheltuieli, am putea absorbi mult mai multe din fondurile europene.

Intervenție: Am o singură întrebare, pe care nu vreau să o adresez Președintelui României, ci poate unuia dintre cei mai performanți primari ai României. Domnule Președinte, dacă ați fi în locul nostru, cum ați reacționa acum?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Ultima dată când am fost în situația asta, nemaivăzând altă soluție, am intrat în politica națională. Din păcate, nu pot decât să confirm ce spune domnul primar, cu care ne-am văzut în diferite faze și mă bucur să aud lucruri foarte bune despre localitatea pe care o reprezentați. Însă, lucrurile nu s-au simplificat, nu s-au îmbunătățit în administrația publică pe parcursul anilor, și asta trebuie să ne dea foarte, foarte serios de gândit.

Iar chestiunea cu fondurile europene, de atâtea ori s-a vorbit, de atâtea ori am vorbit despre fondurile europene. Dragii mei, sunt bani care pot fi folosiți de România. Doar că nu sunt folosiți decât într-o mică parte. Nu vreau să intru acum în detalii, dacă mai mulți bani ar trebui să rămână la POS sau la POR, dacă ar trebui constituit la nivel guvernamental un fond de sprijin pentru comunitățile mai mici, fiindcă eu înțeleg foarte bine problema comunităților mici. Un municipiu mare dispune de resurse suficiente să își asigure cofinanțare fluierând. Dar, pentru un oraș care face un proiect care valorează cât bugetul pe un întreg an, nu are de unde să vină, peste noapte, sau chiar în pregătirea proiectului cu o cofinanțare, care, pentru bugetul local, este o sumă imensă. Și aici s-ar impune un sprijin. Lucrurile acestea se știu.

Toată lumea le cunoaște, guvernul le cunoaște, dar de la a ști până la a face este cale lungă. Sincer, eu am impresia că, cel puțin aceste guverne din ultima vreme, nu doresc să se folosească bani europeni. Dimpotrivă, tot ce au făcut, se vede că pun accent pe PNDL. Bun și ăla, doar că din ce în ce mai mult mi se pare că aici se creează un mecanism, prin care voi, primarii, sunteți puși în situația deosebit de penibilă să stați cu mâna întinsă la Guvern, și dacă arătați bine și faceți ce trebuie în alegeri, vi se dă, și dacă nu arătați bine sau nu faceți ce trebuie, nu vi se dă. Ori așa nu se poate dezvolta o țară. Fiindcă un primar reprezintă o comunitate care are pretenții legitime. Nu poți să îi spui „ție îți dau, că ești din partidul X, și ție nu îți dau, fiindcă ești din partidul Y”. Este o discriminare inadmisibilă într-o țară care este membră și vrea să rămână membră în Uniunea Europeană. Deci, aici am niște semne mari de întrebare și eu cred că aici, la nivel de Guvern, se greșește, fiindcă fondurile europene sunt disponibile, doar că se folosesc mult prea puțin.

Intervenție: Domnule Președinte, în opinia dumneavoastră, ca fost primar, considerați că noi, primarii, ar trebui să fim funcționari publici sau demnitari? Care este opinia dumneavoastră vizavi de discuțiile din ultima perioadă din lumea politică, prin care se încearcă reintroducerea alegerilor primarilor în două tururi, dar nu se pomenește nimic de alegerea Președintelui Consiliului Județean sau, eventual, un uninominal sau un mixt pentru parlamentare?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Domnule primar, aici am niște opinii foarte ferme și pot să vi le spun foarte pe scurt.

Primarul este reprezentantul comunității, deci, prin definiție, demnitar. El reprezintă comunitatea. Nu poți să degradezi un ales în funcționar, fiindcă asta ar fi. Peste tot, în democrațiile consolidate, alesul este demnitar. El reprezintă voința unei comunități, fie ea mică, fie ea mare. Asta nu înseamnă că nu-i respectăm pe funcționarii publici, dar funcționarul public nu este ales. El este pe o poziție pe care a câștigat-o, în varianta ideală, prin concurs, și pe care o ocupă. Deci, este meseria lui. Primar nu este o meserie, primar ești ales de comunitate. Deci, aici e clar.

Doi, alegerile locale pentru primari trebuie să se desfășoare în două tururi. Nu poți să fii primar și să te pui în fața comunității, să spui „dragii mei, voi m-ați vrut, deci haideți să faceți” dacă ești ales cu 15%. Haideți să fim serioși! Și cred că majoritatea dintre dumneavoastră vă dați seama că procentul cu care ai fost ales îți mai multă sau mai puțină legitimitate în discuția cu cetățenii. Păi, un fel te prezinți dacă ai fost în două tururi și ai luat, nu știu, 50 și ceva, 60, 70, 80%, altfel te prezinți dacă a candidat o puzderie de lume acolo, ai luat 15% și ai ieșit primar. Și lumea zice „domnule, dar stai un pic, că parcă nu-i chiar super corect ce se întâmplă”.

Deci, nu argumentul să coalizeze partidele mă face să spun asta, ci legitimitatea dată de o alegere care se duce în două tururi și cel mai bun, care ia mai mult de jumătate din voturi, câștigă. Așa trebuie să fie.

Pentru președinții de Consilii Județene, altfel este chestiunea. Un județ nu este o comunitate cu o identitate proprie. Sigur, sunt județe care au identități, care au steaguri, și așa mai departe, dar nu poți să compari pe un președinte de Consiliu Județean cu un primar. În toată lumea, primarul reprezintă comunitatea. Restul sunt diferite entități administrative. Deci, la președinți cred că nu este greșit să rămână alegerea din Consiliul Județean. Nu văd nevoia unui președinte de județ ales de poporul județului, că nu prea există acel popor al județului. Județele noastre sunt entități administrative care au și ele un istoric, dar nu se poate compara cu identitatea unei comunități, fie comună, fie oraș, fie municipiu.

La Parlament, noi am experimentat diferite chestiuni, care, sincer, au avut rezultate câteodată chiar discutabile. Deci, eu nu m-am simțit confortabil, și nu mi-o luați ca o critică pentru persoane, nu m-am simțit confortabil când am văzut în Parlament tot felul de aleși care au ajuns acolo, dar nu pentru că au avut niște rezultate în politică, ci pentru că au știut să-și facă cunoscut programul pe alte criterii, mai degrabă, hai să le zicem, artistice. Cred că pentru Parlament, în etapa în care se află societatea noastră, alegerea pe listă de partid este potrivită, fiindcă dă inclusiv posibilitatea unui partid responsabil să-și pună pe listă oameni, pe care, pe urmă, îi trimite în comisiile de specialitate. Vedeți bine că, în anumite comisii în Parlament, lucrurile nu avansează, fiindcă partidele nu au oameni care se pricep pe domeniile acelea, să le trimită în comisii. Ori, dacă ai listă de partid, poți să pui și un jurist, și un profesor, și un medic, și așa mai departe, ca să ai pe cine trimite în comisiile de specialitate, să se rezolve problemele la modul cel mai serios și nu în bătaie de joc.

Intervenție: Domnule Președinte, suntem trei primari de orașe din Republica Moldova, pentru noi, și afirm cu multă certitudine, Președintele României, de 27 de ani încoace, tot timpul a fost și al nostru. Am spus lucrul acesta fiind conștienți că așa și trebuie să fie. Dincolo de acest lucru, în drumul nostru, știți că am semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană și drumul acesta este imposibil să ni-l închipuim dacă nu trecem nemijlocit și dacă nu suntem un tot întreg, după mine, și cu România. În ultimii ani, cunoașteți faptul că s-au încercat diferite formule de colaborare, și pe linie de administrație publică centrală și pe linie locală, dar nu întotdeauna ne-am regăsit acolo unde trebuia să ne regăsim. Încercăm împreună cu Asociația Comunelor și cea a Orașelor să apropiem comunitățile noastre, dar nu întotdeauna ne reușește atât cât probabil ar trebui. Resursele financiare care vin din România către Republica Moldova, și pe această ale vrem să vă mulțumim, adeseori se pierd găuri macroeconomice ale Moldovei, fiind mai puțin vizibile la nivel de comunități locale și noi am fi vrut să găsim o formulă, prin structurile asociative ale României și cele din Republica Moldova, ca sursele care sunt să vină direct prin parteneriatele pe care le au pentru că adeseori ne trezim că unii primari români din Republica Moldova beneficiază de mult mai puține resurse. Care ar fi viziunea Președintelui României vizavi de  o colaborare pe acest domeniu?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Vedeți, ați atins o chestiune foarte sensibilă și îmi face plăcere să vă pot răspunde pe scurt. Pentru mine, Republica Moldova este o preocupare constantă și o fac cu plăcere fiindcă îmi pasă. Îmi pasă și, exact ce ați spus dumneavoastră, am constatat încă de la început, că noi ajutăm Moldova, dar lucrurile de multe ori nu ajung acolo unde trebuie și mi-am pus problema de ce este așa. I-am rugat pe unii specialiști să verifice un pic și am ajuns la concluzia că intenția, de regulă, este foarte bună. Deci cineva vrea să ajute pe cineva din Moldova, o comunitate, de multe ori, însă, acest ajutor se derulează pe căi neinstituționale, pe bază de cunoștințe, pe bază de prietenii, pe bază de venit întâmplător într-un loc. Și atunci, într-adevăr, au fost comunități care au fost foarte bine sprijinite, s-au reabilitat grădinițe, s-au adus microbuze școlare și așa mai departe. Deci, ajutor a fost și este în continuare, fiindcă noi ne vedem ca actori principali pentru parcursul european al Republicii Moldova, am spus-o și o susțin în continuare. Însă, analiza noastră, ca să nu fac o poveste lungă, a fost că cea mai bună cale pentru a sprijini Republica Moldova este instituțional și, de aceea, vă încurajez la nivel asociativ să colaborați. Să colaborați la nivel de comunitate cu orașe, cu comune înfrățite, să se colaboreze la nivel de Guvern și toate acestea să se facă cu sprijinul nostru, din România, dar împreună cu partenerul moldovean, pentru că atunci lucrurile pot intra într-o ordine și toată lumea va înțelege ce se întâmplă acolo. Deci, instituțional și transparent cred că se pot rezolva aceste probleme. Eu am semnale că lucrurile s-au îmbunătățit și mă voi implica să avem în continuare o îmbunătățire pe această linie și, repet, interesul nostru este să sprijinim Republica Moldova în parcursul său european. Cred că suntem parteneri, prieteni foarte apropiați și natural.

Intervenție: Vreau să vă aduc în discuție o temă foarte importantă pentru noi. Este vorba de Dunăre, putem să o numim singura autostradă din România care nu va face niciodată gropi, dar ea nu este pusă în valoare de la Moldova Nouă până la Sulina. Să știți că Dunărea este tristă pentru că vedem că niciun vapor nu oprește la noi. Cred că putem lua exemplul țărilor din Uniunea Europeană unde Dunărea este folosită ca un catalizator de dezvoltare a comunităților mici, cum suntem noi. Vă aduc la cunoștință o chestiune care cred că este dureroasă pentru întreaga Românie, pe un proiect european, noi avem un punct de trecere a frontierei cu Serbia și nu suntem în stare să avem o hotărâre de guvern din 10 octombrie 2017. Am trecut pe la toți prim-miniștrii, dar rezultatul este zero.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Domnule primar, dați-mi voie să fiu de acord cu unele chestiuni, chiar dacă mă dor și cu altele să nu fiu de acord. A fi primar nu este o meserie, este o demnitate, este un noroc, este o oportunitate, cum vreți, și vă spun: este cea mai frumoasă poziție din politică. Vă spun ca omul pățit. Ai posibilitatea chiar să faci ceva pentru comunitatea ta, ai posibilitatea să intri în dialog direct cu cetățenii. În primul mandat este mai greu, pe urmă o să vedeți că prindeți viteză și o să vedeți și partea frumoasă a lucrurilor și probabil o să vi se pară pe urmă mai plin paharul, chiar dacă este tot pe jumătate. Iar, în ceea ce privește Dunărea, este o tristețe pe care o am de mai multă vreme. O parte ține de noi și de guvernele care nu se aruncă neapărat să rezolve problema, dar o parte ține și de felul în care este reglementată Dunărea și de înțelegerile pe care le avem cu vecinii noștri. Pentru a rezolva o parte bună din această chestiune, probabil știți că există o inițiativă specială pe fonduri europene pentru Dunăre, cred că prea puțin s-au folosit acești bani, prea puțin a existat un interes major și este păcat, dar nu, nu trebuie să abandonăm aici. O parte ține și de reglementarea bunei vecinătăți cu Serbia, cu Bulgaria, cu Ungaria, dar șanse sunt. E trist când vezi Dunărea așa, abandonată și te duci mai departe înspre centrul și vestul Europei și vezi că toate râurile mari sunt folosite din plin și am putea și noi să avem mult mai mult. Aici va trebui să mai muncim mult.

Intervenție: Vin cu o întrebare a cărei țintă este o instituție care ar trebui să fie competentă în România. Ea se numește Avocatul Poporului. Noi, românii, suntem spectatori la tot ce se întâmplă în această instituție. Vă întreb dacă aveți în vedere sau puteți ca, în următorul mandat ca Președinte al României, să organizați un referendum pe această temă, ca Avocatul Poporului să fie ales de popor. Dacă se numește așa, așa consider că ar trebui să fie într-un stat democratic.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Acum, drept să vă spun, Președintele este ales de popor. Restul, sunt aleși de comunități sau pe circumscripții. Cred că aici sunt două chei, pentru a rezolva problema. Una este cheia bunei credințe și a independenței persoanei care ocupă poziția de Avocat al Poporului, și aici, cu siguranță, mai avem de săpat.

A doua, însă, este Constituția noastră, care Constituție, cu siguranță, trebuie să o luăm la mână și să vedem ce nu a funcționat și unde putem să intervenim. Ca să vă dau un exemplu: s-a făcut multă vorbire, și se va face în continuare, despre Ordonanțele de urgență. Instrumentul Ordonanță de urgență a fost creat pentru a da Guvernului posibilitatea ca, în reală urgență, de calamitate sau de o criză economică, sau ceva, să poată reacționa mult mai repede în plan legislativ decât Parlamentul, care are proceduri mai complexe.

Ce se întâmplă, însă, este că vedem că Guvernul legiferează în locul Parlamentului pe justiție, pe economie, pe finanțe publice! Și lucrurile sunt cel puțin foarte discutabile, dacă e bine așa. Măcar dacă ar rămâne acest instrument al Ordonanței, ar trebui, cel puțin, încă cineva, în afară de Avocatul Poporului, să ceară o verificare pe constituționalitate. Or acest lucru, momentan, nu este cuprins în Constituție.

Plus multe alte lucruri care ar trebui mai bine reglementate, și cred că cea mai înțeleaptă abordare ar fi să începem să discutăm pe îmbunătățirea Constituției, dar nu într-un an în care avem și alegeri europarlamentare, în care avem, probabil, și referendum, în care și alegeri prezidențiale, ci într-un an când avem și o majoritate parlamentară bine intenționată și suficient de mare pentru a putea efectiv promova o astfel de reformă. Altfel, rămânem iarăși la nivelul de vorbe și nu se întâmplă nimic.

Deci, soluții există, specialiști există, însă trebuie să avem în vedere și cadrul general, pentru a avea, în final, un rezultat care ne satisface și nu un rezultat care creează noi și noi nemulțumiri, cum ultimele ordonanțe au generat fantastic de multă nemulțumire.

Moderator: Și noi suntem cu ochii și cu gândul la această revizuire a Constituției, și am încercat să fundamentăm două chestiuni, pentru a vedea dacă putem obține dreptul de inițiativă și dreptul de a ataca, la nivelul structurilor asociative, acele acte normative care, efectiv, ne influențează activitatea.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, este o chestiune care trebuie bine gândită, fiindcă, în definitiv, vrem să facem lucrurile mai funcționale, mai bine așezate, și să reflecte, până la urmă, voința oamenilor.

Moderator: Domnule Președinte, vă mulțumim pentru timpul acordat!

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Mulțumesc mult și succes în continuare!