Alocuțiunea și intervențiile Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținute în cadrul Topului Național al Firmelor Private din România

10:10 | 08 Noiembrie 2019

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a participat vineri, 8 noiembrie a.c., la București, la Topul Național al Firmelor Private din România.

Vă prezentăm în continuare textul alocuțiunii și transcrierea intervențiilor:

Domnule Președinte al Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii,

Domnule Prim-ministru,

Stimați întreprinzători,

Doamnelor și domnilor,

Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră la acest eveniment! Felicit Consiliul pentru întreaga activitate și deplina implicare în consolidarea mediului antreprenorial românesc.

Îi felicit, totodată, pe câștigătorii premiilor acestei ediții a „Topului Firmelor Private”, dar și pe ceilalți oameni de afaceri participanți. Sunteți parte a României active și implicate pe care o reprezentați cu succes!

Evenimentul de astăzi înseamnă mai mult decât aprecierea meritelor antreprenorilor și promovarea celor mai performante IMM-uri din România.

Este recunoașterea faptului că economia țării noastre are resurse de creștere, că lăsăm generațiilor viitoare și soluții, și modele de urmat, nu doar datorii multiplicate și incertitudini.

Mă bucur că s-a terminat și ultimul capitol din cartea neagră a guvernării PSD, care știu că a fost un adevărat test de anduranță pentru dumneavoastră. Lipsa de competențe, deciziile proaste și managementul public haotic, marca PSD, au bulversat întreaga societate.

Ne aflăm acum în situația în care noul Guvern trebuie să găsească soluții pentru a face România bine.

I-am întâlnit aseară pe colegii dumneavoastră de la Camera de Comerț. În ciuda unui an dificil, marcat de o guvernare haotică, am constatat că la nivelul întreprinzătorilor revine, treptat, speranța.

Oamenii de afaceri încep să devină optimiști față de perspectivele economiei noastre.

Cu mulți dintre dumneavoastră m-am văzut în primăvară, în cadrul Forumului European pentru Antreprenoriat.

Ați semnat atunci Declarația de la București privind antreprenoriatul, document menit să susțină România antreprenorială și competitivitatea economică a Uniunii Europene. Cu acea ocazie am discutat despre faptul că România trebuie să acționeze responsabil și consecvent, în favoarea unei economii bazate pe cunoaștere și tehnologie.

Ați făcut deja pași importanți în această direcție, lansând luna trecută proiectul România TechNation, pe care am dorit să-l susțin simbolic prin acordarea Înaltului Patronaj.

Am convingerea că acest proiect ne ancorează mai bine în secolul XXI prin tehnologie digitală, inovare și spirit antreprenorial.

Doamnelor și domnilor,

Este timpul să regândim relația autorităților publice cu mediul de afaceri. Grija noastră trebuie să se îndrepte acum spre măsurile necesare pentru a avea un cadru instituțional stabil, simplu și echitabil, fără decizii arbitrare, piedici injuste sau exces de birocrație, așa cum, din păcate, am văzut în guvernările din ultimii ani.

În România există peste 615.000 de IMM-uri care angajează mai mult de jumătate din forța de muncă. Așadar, susținerea acestui segment este o prioritate asupra căreia autoritățile publice trebuie să își concentreze mai bine atenția.

Suntem încă departe de celelalte state membre ale Uniunii Europene și mult sub potențialul de dezvoltare. La nivel european, România se situează pe ultimul loc, cu numai 2,2 IMM-uri la suta de locuitori, adică mai puțin de jumătatea mediei Uniunii Europene.

Am convingerea că antreprenoriatul depinde nemijlocit de calitatea guvernării, și aici am motive de optimism acum. În acest sens, digitalizarea administrației și centrarea sa în jurul contribuabilului trebuie să demareze de îndată. Este momentul să renunțăm odată pentru totdeauna la practica „statului la coadă pentru orice”.

O guvernare responsabilă presupune dialogul cu mediul de afaceri, implicarea reală și mai aplicată a acestuia în elaborarea politicilor publice din domeniul economic. Promovând transparența și consultările cu mediul de afaceri, îmbunătățim semnificativ calitatea guvernării.

Este evident că economia românească are nevoie de investiții și de investitori. Până acum, din bugetul alocat de Uniunea Europeană prin actualul cadru financiar 2014-2020, țara noastră a primit aproape 10 miliarde de euro, adică ceva peste 30%. Este puțin, în comparație cu potențialul economiei, dar și în comparație cu nevoile populației.

Mă aștept ca premierul și noii miniștri să ia măsurile necesare pentru ca în România să vină noi investitori și să creștem semnificativ rata de absorbție a fondurilor europene. Totodată, am încredere că dumneavoastră, reprezentanții IMM-urilor, puteți genera proiecte viabile pentru a utiliza eficient aceste fonduri.

Stimați invitați,

Întreprinzătorii de succes sunt actori implicați, conectați la nevoile societății și hotărâți să reușească. Mă bucură faptul că și în România se dezvoltă comunități de interese publice și private, oameni profesioniști, antreprenori de succes care investesc nu doar în producția de bunuri și servicii, ci și în domeniul social, în bunăstarea comunităților în care activează.

Proiectele de antreprenoriat social reprezintă inițiativele și angajamentul oamenilor cărora le pasă de ceilalți, ca răspuns la promisiunile deșarte și la inerția politicienilor social-democrați, cărora, în realitate, nu le pasă de nevoile societății.

Când autoritățile eșuează, oamenii buni se mobilizează.

Apreciez în mod deosebit faptul că preocupările Consiliului se îndreaptă și spre acest segment social. România are de câștigat din proiectele dumneavoastră orientate către revigorarea comunității prin investiții în sănătate, educație, sport sau protecția mediului, domenii în care este nevoie acută de implicare.

Mă bucură inițiativa dumneavoastră de a acorda premiile „Antreprenor pentru România” unor oameni care, prin faptele lor, au eliberat România de resemnare.

Ei ne-au arătat că, oricât ar fi de mare nepăsarea sau incompetența celor puși să acționeze în interes public, oamenii buni răzbesc.

Vocea lor, faptele lor, dar mai ales speranța pe care au trezit-o în sufletele românilor ne-au arătat tuturor că România are resurse de implicare și mulți campioni ai binelui. Vă felicit din toată inima!

Vă mulțumesc și vă doresc tuturor mult succes în tot ceea ce întreprindeți!

Iar celor care astăzi se sărbătoresc le doresc „La mulți ani!”.

 

Sesiunea de întrebări și răspunsuri

Întrebare: Bună ziua! Cum arată în viziunea dumneavoastră România Antreprenorială?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Vă dau mai întâi răspunsul scurt. Arată foarte bine și este prosperă. Dar, sigur, vă așteptați să detaliez un pic. În ultimii 30 de ani am trecut prin-o fază ca societate pe care am putea să o numim de tranziție. Aud foarte des, fiindcă îmi place să merg la astfel de întâlniri, că ne aflăm într-o tranziție dintr-un capitalism clasic într-o societate a cunoașterii, cum aud foarte des pe unii care comentează politica că noi am scăpat de mult de comunism și ne îndreptăm spre o societate matură. Vă spun drept că și într-una și într-alta suntem cam departe de obiectiv și în consecință cred că trebuie să mergem și să eliminăm rădăcina răului. Nu putem să construim o societate democratică matura folosind metode și structuri din ‘67, este clar, cum nu putem să trecem într-o etapă de piață matură, cu firme multe care se bazează pe inteligență artificială, pe cunoaștere la modul general, până când nu avem o bază serioasă. În Romania avem mult, mult prea puțini antreprenori, avem mult prea puține firme și mult prea puțin respect pentru economia reală și toate aceste lucruri trebuie abordate frontal. Altfel, cu măsuri de tip Ordonanța 114, și așa mai departe, nu facem doi pași înainte și unul înapoi, ci invers, unul înainte și doi înapoi. Este foarte clar și vă spun și repet ce am tot spus zilele acestea. Răsuflu ușurat că am scăpat de acel guvern toxic!

Nu știu dacă aveți simpatii sau antipatii politice, dar ca antreprenori este imposibil să fi fost mulțumiți de felul în care s-a anti-sprijinit dezvoltarea economică a țării. Cu un guvern liberal avem o șansă foarte reală să îndreptăm lucrurile. O Românie antreprenorială se poate construi creând un cadru echitabil pentru dezvoltarea firmelor, reducând, cum toată lumea a spus de mulți ani, reducând birocrația, încurajând oamenii care fac performanță, nu pe cei care rămân datori ani, și ani, și ani – avem companii de stat care sunt datoare la stat de zeci de ani și în fiecare an mai vine cineva și le mai înlesnește existența. Nu putem să mergem așa mai departe. Acest ultim exemplu v-ați dat seama că se referă la reformele structurale care odată și odată tot trebuie făcute. Cu cât tragem mai mult de timp, cu atât vor fi mai dureroase. Se știe acest lucru! Dar trebuie să mai spun un lucru pe care îl aud de la puțini. Trebuie făcută o educație antreprenorială reală. Reală! Atenție! Toată lumea are impresia că daca trimitem în școală pe unii care predau o materie care se numește educație antreprenorială am rezolvat problema. Nu-i chiar așa! Nu poți să trimiți la școală să predea oamenii ceva ce, de fapt, nu se pricep să facă. Știți foarte bine că am avut – generația noastră, precum domnul prim-ministru și cum mine – am avut profesorii de economie politică și socialism. Oameni de multe ori respectabili dar care nu au absolut, dar absolut nicio treabă cu educația antreprenorială – găsindu-i în școală li se dă educația antreprenorială. Nu putem să ne ascundem la infinit după deget. Trebuie să abordăm problema, să o rezolvăm, dar într-un mod serios și sustenabil. În același fel, nu cred că este bine să lăsăm manageri să învețe singuri la locul de muncă, mulți dintre dumneavoastră ați reușit, felicitări! Fiecare știe cum a făcut-o, uitând-se aici, acolo, vorbind cu unul și cu altul. Dacă v-ați uitat cum funcționează acest sistem, cum ziceam noi mai demult, în țările cu apă caldă, în vestul Europei, există școli pentru oameni de afaceri, școli care le permit să învețe baza, un pic de management, un pic de contabilitate, un pic de politică, de personal, un pic de afaceri internaţionale, și așa mai departe. Sigur că dumneavoastră ați muncit și ați prins cumva aceste lucruri, dar dacă continuăm așa o să rămâneți așa puțini cum sunteți acum.

România are nevoie – toți spunem, mai ales cei veniți din Partidul Liberal – de capital autohton românesc. Fără antreprenori autohtoni românești așa ceva nu se dezvoltă! Nu mă înțelegeți greșit, nu am absolut nimic împotriva investitorilor străini, ei sunt bine veniți și au reușit să ridice nivelul antreprenoriatului românesc, dar dacă vrem să facem următorul pas, trebuie să dăm o șansă tinerilor să învețe cum să fie antreprenori de succes. Nu toți vor reuși, dar considerabil mai mulți decât acum. Cam așa îmi imaginez eu România antreprenorială.

Întrebare: (...) Domnule Președinte, una dintre problemele cu care noi ne confruntăm, și este una dintre problemele grave cu care ne confruntăm, este lipsa forței de muncă în România. Antreprenorii sunt disperați din acest punct de vedere. Ne-am bucura dacă ne-ați spune care ar fi căile prin care noi putem rezolva această problemă. Și o altă problemă la fel de importantă: cum am putea face să aducem Diaspora înapoi în România?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Apropo de bugetari. Să știți că un stat nu poate să funcționeze numai cu oameni de afaceri, cum un stat nu poate să funcționeze numai cu bugetari. Vă garantez că un stat fără bugetari arată ca un stat eșuat, iar un stat fără oameni de afaceri arată ca statul pe care l-am avut în ’89. Eu personal nu îmi doresc nici una, nici alta, și cred că aici, prin politica absolut eronată a PSD, care a guvernat majoritatea celor 30 de ani de la Revoluție încoace, s-a creat o animozitate falsă între mediul de afaceri, între business și bugetari, prin intervenția și existența nefericitului PSD, care a folosit această falie pentru a se profila în zona de electorat propriu. Eu nu doresc să mă profilez nici în zona bugetară, nici în zona antreprenorială, ci în amândouă, și cred că singura abordare realistă și bună pentru România, că până la urmă România este una, este să înțeleagă și unii, și ceilalți, că fără ceilalți nu se poate. Și atunci vom găsi un modus vivendi absolut pașnic și convenabil pentru toată lumea și toți vor fi fericiți că au un venit suficient pentru un trai decent. Pentru asta este nevoie, evident, de foarte multă educație și această educație, dacă este bine gândită, va permite și eliminarea acestui deficit de forță de muncă. Deficitul forței de muncă poate fi analizat în multe feluri. Am, pe de-o parte, un deficit de calitate, adică nu avem oamenii pregătiți pentru meseriile în care se caută angajați. Este o problemă de necorelare între construcția specializărilor care se predau la școală, la universitate și în diferite alte forme alternative. Asta poate fi rezolvată armonizând planul de școlarizare și programele cu nevoile reale ale pieței.

Avem însă o problemă mare, care nu se rezolvă așa de ușor, să știți – partea cantitativă. România are o populație în puternică descreștere. Deci, avem, cum se spune, o problemă demografică. Și dacă nu ne apucăm să rezolvăm măcar unele aspecte, atunci în anul 2050 o să fim mult mai puțini decât suntem acum și aproape toți o să fim peste 60 de ani, cei care vor mai fi atunci, evident. Și atunci ne dăm seama că problema demografică este mult mai complicat de rezolvat decât problema programei școlare și a profilului absolventului. Noi trebuie să lucrăm pe ambele direcții. Și dacă prima, cu calitatea absolvenților, poate fi rezolvată printr-un sistem de educație mult îmbunătățit, modernizat, cam așa cum mi-l imaginez eu prin programul „România Educată”, pe care l-am pornit de doi ani. Am făcut pași importanți și sper că, cu noul Guvern și cu o nouă majoritate care se va constitui în Parlament după alegeri, să putem să purcedem la legiferare pentru a-l pune în practică. Trebuie să lucrăm pe cealaltă parte, care nu are chiar așa de mult de făcut cu educație decât cu educația politicienilor, care odată și odată trebuie să se aplece asupra acestor chestiuni. Deci, este nevoie de măsuri sociale. Nu poți să aștepți de la o tânără familie, care abia supraviețuiește sau care supraviețuiește în condiții mai slabe decât își dorește, să-și dorească doi, trei, patru copii, în condițiile în care creșe nu sunt, afterschool nu este decât foarte scump, acel concediu de creștere al copilului este o formă interesantă pentru unii care au un venit suficient, dar pentru ceilalți nu este o formă atractivă, în condițiile în care tinerele mame, dacă stau doi ani acasă, au o problemă majoră cu reinserția, fiindcă jobul lor s-a ocupat între timp de cineva mai tânăr. Și astfel de probleme trebuie rezolvate.

Avem un dezechilibru major, și asta nu e numai în România, este global, între numărul bărbaților din câmpul muncii, cum se spune, și numărul doamnelor. Avem un potențial enorm. Prea puține femei sunt angajate și asta fiindcă nu au condiții create de societate.

Și mai este încă o categorie mult hulită și mult ignorată, cea a tinerilor pensionari. Foarte mulți oameni de vârsta pensionării și-ar dori să mai muncească, dar sunt fie alungați, fie ignorați, fie pur și simplu nu-și găsesc locul. Eu nu sunt de părere că trebuie să forțăm pensionării în sus, chit că este o discuție care se poartă peste tot, dar trebuie să dăm o șansă reală oamenilor care ajung în zona vârstei de pensioare să rămână și lucreze mai departe, și să îi încurajăm.

Noi am scos pe bandă rulantă, vă amintiți, în anii ’90 la pensie mii și mii de oameni tineri, la 40, la 45 de ani, fiindcă a înțeles PSD de atunci, care se numea altfel, să rezolve problema șomajului. I-a pensionat pe toți, trebuie, nu trebuie. Așa am ajuns să avem mai mulți pensionari decât putem să suportăm în realitate. Dacă le dăm șansa să muncească, societatea are câștigat. Majoritatea sunt oameni care știu ce trebuie făcut, sunt foarte bine pregătiți, sunt la maturitate ca și capacitate de analiză, de management, și așa mai departe.

Deci, soluții ar fi. Politicieni care le pun în practică ne mai trebuie și o rezolvăm.

Întrebare: (...) Cum pot colabora mai bine mediul și sectorul public și privat în ceea ce înseamnă educația antreprenorială și tehnologică?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Asta este simplu, acceptându-se reciproc și cunoscând reciproc nevoile. Însă, asta sună simplu, în practică este un pic mai complicat, însă nu este deloc imposibil și avem câteva exemple de inițiative venite din zona privată pentru învățământul dual. Majoritatea dintre dumneavoastră le cunoașteți, care sunt inițiative de mare succes, cum există și în școli, la stat, care dau absolvenți foarte, foarte performanți. Ceea ce încă ne lipsește este o recorelare a celor două domenii. Dacă s-ar fi abordat chestiunea mai devreme, ar fi fost mai ușor. De exemplu, ar fi fost mai ușor să revenim dacă nu s-ar fi desființat printr-o măsură aiuristică, aș numi-o, școlile profesionale, și dacă nu s-ar fi renunțat prea repede la învățământul dual. În România, a existat învățământul dual, într-o formă destul de primitivă și prost asamblată, dar nu poate nimeni să spună că noi nu știm cum să o facem. Noi știm cum să o facem, însă dacă de la nivel politic se desființează zone întregi și ministru după ministru pesedist declară că noi nu avem nevoie de învățământ dual atunci el, sigur, dispare. Problema nu este reformalizarea lui, se pot înființa dintr-un condei 100 de clase de profesional. Da, numai că maiștrii și profesorii care au predat acolo nu mai sunt, au dispărut din sistem, fie s-au reprofilat, fie s-au pensionat, fie au plecat în Spania, unde lipsesc gresie pe niște blocuri. Așa am știut noi să gestionăm forța de muncă calificată, trimițând-o, în bună parte, în străinătate.

 Noi dacă chiar vrem să refacem lucrurile și vrem să resetăm România, cum am spus eu în campanie, și să începem să construim o societate mult mai coezivă, mai bine structurată, atunci putem să refacem aceste sisteme. Și eu chiar am speranța că atunci vom crea și condiții pentru foarte mulți români să se întoarcă în țară, lucru cu care am rezolva o parte, nu trebuie să ne facem iluzii, o parte din deficitul de forță de muncă. Deci lucrurile, vedeți, nu se pot felia. Nu e ca în politică, unde elefantul îl mănânci pe felii, în economie și în societate trebuie să iei întregul și să-l faci să funcționeze dacă vrei să funcționeze fiecare părticică.