Alocuțiunea și intervențiile Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, din cadrul dezbaterii „Become your best! – printr-un învățământ superior de calitate”

14:10 | 17 Mai 2019

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a participat vineri, 17 mai a.c., la Timișoara, la dezbaterea „Become your best! – printr-un învățământ superior de calitate”.

 

Vă prezentăm în continuare textul alocuțiunii și transcrierea intervențiilor Președintelui României:

„Domnule rector,

Doamnă comisar,

Distinși parlamentari,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Domnule primar general,

Înaltpreasfinţia Voastră,

Excelențe,

Dragi studenți,

Onorată audiență,

Am văzut deja în sală pe atât de mulți pe care i-aș saluta cu numele, încât am rămas la această formulă simplificată. Vă salut însă pe toți cu mare bucurie, bucuria revederii, aici, în frumosul oraș Timișoara, cred că tot fruncea îi zice, nu?

Cred că v-ați convins deja, domnului rector i-am spus-o direct, că îmi face o mare plăcere să vin aici, la Universitatea dumneavoastră!  În Timișoara realmente mă simt ca acasă și mă bucur să constat cu fiecare vizită pe care o fac, și cam fac, progresele din acest oraș, care îmi este drag, și mai cu seamă din mediul academic timișorean.

Timișoara este de multă vreme un exemplu de bună gospodărire, de atitudini constructive și de mobilizare regională și locală. Timișoara a fost printre primele orașe care au rezolvat problema șomajului apărut în perioada tranziției și mă bucur că văd aici oameni de afaceri care au contribuit semnificativ la această rezolvare.

La ultimul recensământ, Timișul a fost unul dintre cele două județe care au înregistrat o creștere a populației. Foarte frumos pentru Timișoara, îngrijorător că numai două județe. Investitori și turiști, studenți și angajați din România, dar și din alte țări, aleg Timișoara pentru ceea ce reprezintă astăzi: un oraș dinamic, dezvoltat și tolerant.

În perioada interbelică, intelectualii timișoreni și bănățeni au cerut în repetate rânduri înființarea unei universități de inspirație europeană. În cele din urmă, au avut câștig de cauză.  Astăzi sărbătorim 75 de ani de la decretul regal care prevedea înființarea unei universități la Timișoara, un decret care transforma Timișoara într-un centru universitar complet și care punea bazele consolidării poziției orașului ca pol de dezvoltare pentru Vestul României.

Universitatea s-a dezvoltat de-a lungul anilor, ajungând rapid o instituție prestigioasă de talie europeană. Spun asta deoarece Universitatea de Vest nu trăiește numai din faima trecutului, ci este puternic orientată spre fructificarea oportunităților pe care le are la îndemână.       

Universitatea participă la numeroase proiecte și rețele europene, este conectată la evoluțiile tehnologice și instituționale marcante de pe continent și își îmbunătățește constant infrastructura de studii și de cercetare. Iar aceste transformări sunt absolut necesare. Doar un pol universitar puternic, bazat pe colaborare și cu o infrastructură adecvată poate pune instituția dumneavoastră pe picior de egalitate cu universitățile europene și mondiale.

Cu prilejul Summitului desfășurat la Sibiu săptămâna trecută, am participat alături de Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, la o discuție cu tineri veniți din toate colțurile continentului nostru. Acolo am abordat  o problemă cu care se confruntă toți tinerii europeni, indiferent de țara din care provin: cea a integrării cu succes pe piața muncii aflată în continuă schimbare. Această schimbare ia adesea forma digitalizării sau a specializării angajaților.

Universitățile, inclusiv cele timișorene, vor trebui să anticipeze tendințele din economie, dar, mai ales, să formeze absolvenți flexibili și capabili de adaptare la schimbări tehnologice și culturale rapide. Absolvenții viitorului vor trebui să poată lucra în medii multiculturale, să cunoască inovațiile din domeniul de activitate și să fie autonomi în procesul de învățare, care va continua, cu siguranță, pe tot parcursul vieții.  În același timp, nu este suficient să deveniți doar buni angajați sau antreprenori.

 În 2016, domnule rector, când am vorbit ultima dată aici, am încurajat studenții de atunci să participe la alegeri. Săptămâna viitoare veți avea din nou această ocazie, unii dintre dumneavoastră poate pentru prima dată. Este oportunitatea de a vă face vocea auzită în configurarea direcției țării noastre, precum și a Europei în ansamblul său. Vă încurajez să o faceți!

Deși, din multe puncte de vedere, Timișul este în fruncea țării, prezența la vot a fost o excepție regretabilă în ultimii ani.     Astăzi ne confruntăm cu consecințele nefaste ale absenteismului.

Așa că, dragi studenți, mergeți la urne și apărați-vă interesele! Nu-i lăsați pe cei care promit mult, însă fac puțin, să vă frâneze dezvoltarea ca români și ca europeni! Mai mult, vă încurajez să vă implicați, pe mai departe, în viața publică a României!

În grupurile de lucru ale proiectului «România Educată», elevii și studenții au fost printre cei mai activi participanți. Au dat dovadă că se pot organiza și că pot veni cu poziții mai bine argumentate decât multe persoane care, teoretic, ar fi trebuit să aibă experiență în discutarea și elaborarea politicilor publice.

Stimați participanți,

Sunt aici generații care merită toate șansele pe care le are de oferit Uniunea Europeană. Este inacceptabil ca țara noastră să rămână atât de mult în urmă, în condițiile în care trăim într-una dintre cele bune perioade istorice ale continentului nostru, cu oportunități extraordinare, care pregătesc o veritabilă revoluție a educației. Vorbim de noi programe de mobilitate, de voluntariat, de proiecte de cooperare între instituții din diferite state membre.

Mai este nevoie ca și cei care guvernează în România să înțeleagă faptul că situația de acum din educație, care este –păcat, dar trebuie să recunoaștem – dezastruoasă, nu mai poate continua. Dacă nu știu sau, și nu vor să facă lucrurile mai bine, atunci să plece și să lase locul altora care se pricep. Pentru că nu ei, ci românii sunt cei care vor plăti pentru aceste eșecuri.

În aceste condiții, este cu atât mai mare meritul Universității de Vest de a se adapta schimbărilor de până acum, iar al Timișoarei în ansamblul său de a se consolida ca centru universitar. Munca echipei de aici, însă, precum și a întregii comunități academice, este departe de a fi finalizată. Viziunea înființării universității se bazează pe rolul acesteia în construcția unui stat puternic și prosper.

Astăzi, acest rol este mai important ca niciodată, iar reperele nu mai sunt doar naționale, ci europene și globale. Eu sunt convins că Universitatea de Vest, prin ceea ce a devenit de-a lungul a decenii de activitate, va continua să fie epicentrul vieții intelectuale și civice bănățene. La mulți ani!

În continuare, domnul rector mi-a propus un dialog cu dumneavoastră, cu sala, și aștept cu mare interes întrebările sau sugestiile dumneavoastră. Vă mulțumesc!”

 

Sesiune de întrebări și răspunsuri:

Întrebare: Ați spus, și m-a emoționat, că studenții merită toate șansele, dar, ca student în străinătate nu sunt recunoscut ca student în muzeele din România, când vreau să-mi fac abonament de transport sau să cumpăr bilet de tren, și nu sunt recunoscut ca student în asigurarea națională de sănătate, și asta este universal valabil pentru studenții românii dinăuntrul și din exteriorul țării. Voiam să întreb care este poziția dumneavoastră și ce demers recomandați în direcția rezolvării acestei situații?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Evident, recomand să se remedieze! Mai cu seamă pentru studenții noștri. Cineva de la noi studiază în străinătate și când vine acasă dintr-o dată nu mai este student. Mi se pare foarte ciudat! Această situație trebuie reglementată cât se poate de urgent și mă voi îngriji să scriem celor responsabili să găsească o soluție. Soluția, tehnic, ar fi extrem de simplă. Sper să se și adopte. Important este, însă, și mă bucur foarte mult că ați spus-o implicit că sunteți studenți în străinătate și vă simțiți ai noştri. Este un lucru excelent. Sper ca o parte semnificativă dintre voi să se și întoarcă în țară. Avem nevoie de voi!

Întrebare: În ce măsură în proiectul România Educată modelul german poate avea un impact pentru dezvoltarea României, având în vedere legăturile, cultura și valorile care deja ne leagă?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu trăiesc cu convingerea că pe toți ne leagă ceea ce numim generic valorile europene. Aceste valori sunt evident și de sorginte franceză, și de sorginte germană, și de sorginte italiană, și așa mai departe. Societatea pe care ne-o dorim, societatea europeană, se bazează pe cele mai bune și implicit, de multe ori și explicit, asumate dintre aceste valori, care, majoritatea dintre ele, s-au cristalizat în ultimii 300 de ani, cu un impact semnificativ nu numai din Revoluţia Franceză, ci și din Revoluţia de dincolo de Ocean și setul de valori și de principii pe care în ziua de astăzi considerăm că se află la baza unei societăți democratice. Aceste valori sunt asumate în întreaga Uniune Europeană. De aceea, cred că noi, românii care suntem pro-europeni și vrem să fim foarte bine integrați în Uniunea Europeană, ne-am asumat aceste valori, ceea ce urmează și suntem în curs a o face, câteodată cu sincope - de exemplu, acum avem o sincopă socială. Suntem în curs de a găsi metodele cele mai potrivite societăţii romanești de a le aplica concret.

După o lungă introducere să mă refer la întrebarea propriu zisă. Cred că avem nevoie de o școală românească. Nu sunt adeptul copierii bucată cu bucată a unui sistem educațional din altă parte. Ştiu că mulți și în cadrul dezbaterilor pe România Educată mi-au spus că sunt atâtea modele senzaționale, nu vreau să le numesc fiindcă toate sunt bune – dar noi nu putem să copiem ceva dintr-o altă societate. Societatea românească are specificul ei fiindcă avem baza, valorile europene, dar avem și valorile românești, avem tradițiile romanești și toate trebuie să fie incluse în modelul nostru, al școlii românești. Și asta îmi doresc!

Romania Educată vrea să genereze bazele unui mare program pentru școala românească de mâine, și ca să nu apară pe urmă alte întrebări prea tehnice, nu îmi doresc o reformă a sistemului românesc, cel puțin nu dintre acelea de care am avut până acum –fenomenul întreg l-am numit reformita sistemului românesc. Eu îmi doresc să discutăm atât cât este nevoie, până când știm ce vrem pentru România de mâine, pentru generațiile de mâine, dar care, pe urmă, ne permite să creăm o baza foarte solidă, pe care se poate realmente construi România secolului XXI. Sunt foarte bucuros că avem rezultate bune, foarte bune, din multele dezbateri care s-au purtata deja până acum.

Ca sa nu rămână cineva cu impresia greșita: eu nu vreau sa avem mâine o lege care reflectă aceste dezbateri. Eu vreau să avem un concept care să-l definitivăm într-o formă care este pe urmă uşor de transpus în legislație, împreună cu toți actorii din sistem și mă bucur că în sală văd reprezentanții tuturor actorilor în sistem – nu numai studenți, elevi, dăscăli, și sindicate, și antreprenori, și ambasadorii care vin cu inputul țărilor lor. Aceste chestiuni au nevoie de foarte mult timp ... Știu că unii își pierd repede răbdarea: „Domnule, ori faci o lege, ori o lași balta!” Nici nu fac lege acum, nici nu o las baltă. Dar să finalizăm proiectul!”

Întrebare: Clubul Rotary Internațional se regăsește în peisajul acestei teme pe care ați menționat-o, este vorba de România Educată. Considerăm că am putea fi parteneri și partener de dialog. Mă întreb, dacă puteți să ne regăsiți ca și parteneri și potențiali parteneri de dialog în această temă de rezolvare a situației învățământului național?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, cu siguranţă, cum să nu! Orice asociație, orice instituție, orice persoană interesată în definitiv poate să vină în proiectul România Educată. Este un proiect deschis. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este un proiect închis. Este un proiect deschis tuturor. Puteți să intrați via metode clasice, luând legătura cu consiliera mea pe probleme de educație, puteți să intrați via digitalizare, avem un sistem dedicat acestui proiect, sau puteți să intrați via dezbatere, cum tocmai ați făcut. Oricare dintre căi este bună și binevenită din punctul meu de vedere. Vă invit! Este un proiect în care îmi doresc inputul tuturor celor interesați. Și dacă ați pus întrebarea vă consider foarte interesat. Mulțumesc!

Întrebare:  România Educată înseamnă și educație onestă și corectă. Eu vreau să vă întreb despre un fenomen care întunecă fața frumoasă a universităților românești – fenomenul plagiatelor. Ce facem cu asta? Există niște mecanisme care, însă, nu funcționează. Există o mulțime de cazuri publice verificate, verificabile de plagiat în universități, ba chiar în fruntea unor universități se află oameni care au comis furt, dar Consiliul Național de Etică le ignora, nu le cercetează, nu se întâmplă nimic. Nu există consecință. Care este mecanismul la care v-ați gândi dacă mâine ați putea să reglați acest lucru?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Mecanismul există. El se numește autonomie universitară. Foarte simplu. Însă până când acest mecanism se auto-întrenează, cred că este nevoie și de un pic de ajutor din partea statului. Și, aici, cred că găsim principala problemă și cumva bănuiesc că la asta ați vrut să ajungeți cu întrebarea. Vedeți că plagiatul nu există numai la noi, există și în altă parte. Dar, în altă parte, vorbesc de democrațiile consolidate, dacă despre un politician apare discuția că ar fi plagiat, el pleacă din politică. Nu vreau să dau acum nume ale unor politicieni, unii chiar cu o carieră briliantă în politică care, dintr-o dată s-au oprit și au plecat. Nu a fost nevoie de nimeni să le spună să se retragă dacă sunt hoți. Noi trăim momentan într-o formă de sincopă. La noi hoții s-au cocoțat în vârful statului și acest lucru a fost posibil și datorită toleranței prea mari a societății și a mediului universitar față de plagiat. Fiindcă plagiatul este o formă de hoție. Dacă este tolerată, concluzia politicienilor este că și mai mult este tolerată și se poate. Și acum, din păcate, avem dovada că la noi, momentan, se poate sau s-a putut. Sper să se termine acest „s-a putut” cât mai repede.

Problema, probabil știți, a apărut de fapt în anii 90, când, din inițiativa unor cadre universitare, foarte mulți politicieni au fost atrași spre universități, idee bună s-ar putea spune. Doar ca să fie atractiv pentru politicieni li s-a oferit pe tavă un doctorat sau două. Foarte repede au observat unii politicieni că acest lucru se poate face și fără sa facă ei nimic, li se livrează și lucrarea, aproape că și dezbaterea li s-a livrat. Și aici universitățile au tras frâna de mână foarte târziu. Evoluția este mai complexă, de lungă durată și nu  poate fi rezolvată, din păcate, doar spunând „OK, să se termine cu plagiatul” fiindcă lucrurile, între timp, s-au complicat. Părerea mea, am mai spus-o și o mai spun: cine a plagiat să rămână fără titlul obținut și fără beneficiile obținute din plagiat, dar acest lucru nu trebuie să îl facă nici poliția, nici procurorii, acest lucru trebuie să îl facă universitatea care a emis titlu respectiv, dacă vorbim, sigur, de titluri universitare. Dacă vorbim despre altceva, sunt alte instituții care trebuie să intervină. Dar până când nu ajungem la acest mecanism de auto-curățire, problema nu se rezolvă. Ați văzut că se tot plimbă comisiile de etică, comisiile de verificare, unii ajung în funcții de conducere care vor să se urmărească chestiuni, alții nu vor să se urmărească. Eu cred că este interesul intim al universităților să-și respecte statutul și eliminând nu plagiatul, plagiatorii.

Întrebare: I understood that most of the university students in Romania are afraid and reluctant to go to study abroad. My question: is this a common phenomenon in the country? And if that is the case, Mr. President, I would like to hear your personal ideas regarding this phenomenon. Am înțeles că pe mulți studenți din România îi sperie ideea de a studia în străinătate sau ezită să facă acest lucru. Este acesta un fenomen comun în România? Și dacă este cazul, domnule Președinte, aș vrea să ne împărtăşiţi opinia dumneavoastră despre acest fenomen.  

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Thank you for your question. Well, I have to admit that your information and my information are sort of different. If I speak to students, they tell me they want to go abroad and they want to study abroad. More than that, even, it is a phenomenon that is largely known in Romania, and we have to treat it with extreme seriosity. A lot of young people would simply like to leave, many of them of course to study. So, I think that we have open generations, I do not want to comment on your information, but my impression is that Romanians are eager to go abroad, eager to study and this comes in a long tradition. Romania did not always have good universities, as is the Universitatea de Vest Timisoara and, during those times, Romanians went to study abroad because young generations wanted to be connected. Most of them, of course, went to Western Europe, they went to France, to Germany, to Italy, and in many of the countries where they found open universities where they have been accepted and this continues nowadays. As President, I would be very glad, and this is what I told the young men who asked the first question, I would be extremely happy if most of those students, at one point, came back to Romania, to bring back the knowledge, the experience they acquired and work here in Romania. Some are coming back, some prefer, for different reasons, to stay in the university where they are or to accept a career somewhere else. This is obviously a very personal and subjective decision, but again, as President, I would be very glad if many of them would came back to Romania.

Vă mulţumesc pentru întrebare. Trebuie să recunosc că informațiile dumneavoastră diferă de informațiile mele. Când discut cu studenți, acești îmi spun că vor să plece în străinătate, că vor să studieze în străinătate. Chiar mai mult decât atât, vorbim despre un fenomen foarte cunoscut în România și trebuie tratat cu multă seriozitate. Mulți tineri ar vrea să plece, majoritatea, bineînțeles, ca să studieze. Consider că avem o generație deschisă. Nu vreau să comentez informațiile dumneavoastră, dar impresia mea este că românii își doresc să plece în străinătate, își doresc să studieze, ceea ce vine în urma unei lungi tradiții. România nu a avut întotdeauna universități bune, precum este Universitatea de Vest din Timișoara, și, în acea perioadă, românii s-au dus să studieze în străinătate pentru că tinerele generații au vrut să fie conectate. Mulți dintre acești, bineînțeles, s-au dus în Europa de Vest, în Franța, Germania, Italia, și în multe alte state unde au găsit un sistem universitar deschis și unde au fost primiți. Acest lucru continuă și în prezent. Ca Președinte aș fi foarte mulțumit – ceea ce i-am spus și tânărului care a pus prima întrebare – dacă marea majoritate a acestor studenți s-ar întoarce în România, pentru a aduce acasă cunoștințele și experiența dobândite acolo și ar lucra aici, în România. Unii se întors, ații preferă, din diverse motive, să rămână în universitățile din care fac deja parte, sau încep o carieră în alte locuri. Vorbim, bineînțeles, de o decizie subiectivă, dar accentuez faptul că, din postura de Președinte, mi-ar face plăcere ca o mare parte a acestor tineri să se întoarcă în România.

Întrebare: Ce părere aveți despre accesibilizarea instituțiilor de învățământ, atât universitare, cât și preuniversitare, pentru accesul persoanelor cu dizabilități? Ce considerați dumneavoastră că este mai propice pentru noi, să se creeze o instituție specială pentru persoanele cu dizabilități sau să se ofere accesibilitate la nivel de fiecare universitate pentru ca și noi să avem aceleași drepturi cu studenții care participă în aceleași cursuri și instituții de învățământ?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu cred că este pur și simplu inacceptabil ca o dizabilitate să fie motiv de îngrădire la educație. Deci, în niciun caz nu sunt de acord să se creeze unități speciale și, în toate cazurile, sunt de acord că trebuie create posibilități de acces. Deci, accesibilitate avansată. Să știți că în România mulți politicieni în realitate au înțeles nevoia și mulți administratori. Încă nu a înțeles toată lumea că, pentru o persoană care vine în scaun cu rotile, o rampă de o jumătate de metru înclinată cam așa nu este o soluție. Dar o să ajungem să trecem și peste aceste chestiuni. Să știți că foarte mulți primari au înțeles nevoia de a crea o accesibilitate reală, nu simulată și pot să vă confirm că, din discuții cu politicieni, mulţi au această preocupare. Cred că națiunea română este pe cale de a deveni o națiune care reușește să treacă dincolo de aparențe. Eu, dacă am vorbit despre toleranță și, nu întâmplător am spus adineaori în deschidere că Timișoara este un oraș tolerant, m-am gândit și la acest aspect și vă mulțumesc că ați adus chestiunea în discuție.

Mulțumesc, domnule rector! Mulțumesc și încă o dată felicitări! Pentru un om, 75 de ani sunt o vârstă de om, pentru o universitate este un semn al primei tinereți și vă doresc foarte mult să mergeți mai departe și dați-mi voie să închei cu ceva tradițional: Vivat, crescat, floreat!