Alocuțiunea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, susținută în cadrul evenimentului de lansare a Dezbaterii Naționale privind Educația și Cercetarea din România, pentru perioada 2016-2017

17:00 | 15 februarie 2016

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susţinut luni, 15 februarie a.c., o alocuțiune în cadrul evenimentului de lansare a Dezbaterii Naționale privind Educația și Cercetarea din România, pentru perioada 2016-2017.

Vă prezentăm în continuare textul alocuțiunii:

„Doamnelor și domnilor miniștri,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Domnule Președinte al Academiei Române,
Stimați profesori și cercetători,
Dragi elevi și studenți,
Onorați invitați,
Doamnelor și domnilor,

Mă bucur că suntem astăzi împreună, în acest cadru, pentru a lansa oficial prima etapă a Dezbaterii Naționale pentru Educație și Cercetare. Dezbaterea Națională este parte a unui proiect ambițios, pe care l-am supranumit generic „România educată” și despre care am început să vorbim încă de anul trecut. Trecem astăzi, odată cu acest eveniment, la o etapă mai concretă, de construcție și acțiune.
Intenția Dezbaterii Naționale pentru Educație și Cercetare este ca centenarul Marii Uniri să ne găsească în prezența unui acord larg al societății și al actorilor instituționali cu privire la sistemul nostru de educație, cu o viziune clară și cu un set de politici în aplicarea ei.
Astfel, în 2018, la intrarea României în cel de-al doilea secol de existenţă ca stat modern, putem să lăsăm generaţiilor tinere o fundaţie solidă, pe care să continue construcţia către „România educată”.
În acest sens, am propus ca anul 2016 să fie în întregime dedicat unei ample consultări la nivel național și regional, cu toți cei interesați, cu privire la opțiunile strategice ale României privind educația și cercetarea. Acestea vor putea fi apoi integrate într-o viziune pe termen lung și un set de obiective de țară, urmând ca într-o etapă ulterioară să vedem cum anume îndeplinim aceste obiective, în ce pași, prin ce politici și cu ce mijloace.
Ziua de astăzi, 15 februarie, are și o semnificație simbolică pentru învățământul românesc. Aniversăm 165 de ani de la nașterea lui Spiru Haret. Supranumit și Omul Şcolii, el a mutat reforma învăţământului din sfera politică înspre sfera publică și a avansat ideea că pentru a organiza şi a conduce învăţământul într-un stat trebuie să definim mai întâi nevoile pe care acesta trebuie să le satisfacă. 
Reformele lui Spiru Haret rămân și astăzi cel mai onest exemplu al modului în care se poate reforma sistemul de învățământ.
Ca profesor, am un atașament personal față de acest proiect. Cunosc din interior sistemul, cu bune și mai puțin bune, cu lipsurile lui, dar cunosc mai ales potențialul uriaș pe care îl avem.
Însă, ca Președinte, dincolo de această experiență personală, am asumat educația ca prioritate națională din convingerea profundă că viitorul României este strâns legat de educație. Am considerat că este datoria mea și în același timp așteptarea cetățenilor României. În lumina atribuțiilor constituționale, îmi propun să aduc la aceeași masă a dialogului pe toți cei interesați de educația și cercetarea din România și să ofer un cadru de dezbatere autentică, scoasă de sub presiunea conjuncturilor sau de sub tentația calculelor politice.
Tocmai de aceea mă bucur să văd aici atât reprezentanți ai instituțiilor și autorităților publice, cât și ai societății civile, ai mediului privat, ai elevilor, studenților, profesorilor și părinților.
Participarea dumneavoastră, într-un număr atât de mare, reconfirmă faptul că educația și cercetarea sunt șansa României la un viitor pe care nu trebuie să-l mai ratăm. Aveți în mine un partener angajat, dar dumneavoastră tuturor vă va reveni misiunea cea mai grea - de a dezbate, armoniza, decide și aplica.
Știu că în anul 2016 cea mai mare atenție va fi îndreptată către alegeri. Este firesc, așa se întâmplă în dinamica democrației. Dar momentele electorale vin și trec, oricât de intense ori spectaculoase ar fi. În raport cu tema educației, pe care toată lumea o consideră crucială, să facem așadar ca 2016 să nu fie încă un an irosit sau încă un an de experimente și schimbări punctuale.
Avem mulţi oameni competenţi şi cu viziune în domeniu, o parte dintre ei prezenți chiar în această sală. Avem studii şi cercetări realizate atât de instituțiile publice, cât și de organizații din societatea civilă. Ceea ce a lipsit însă a fost dialogul susținut și constructiv, contextul de colaborare, integrarea lor într-o imagine unitară. Cred că în anul 2016 putem să punem în mod real educația și cercetarea pe agenda publică.

Doamnelor și domnilor,
S-a vorbit foarte mult despre reforma educației, atât de mult încât a ajuns aproape un slogan. Vă propun să scoatem această temă din zona sloganelor și să ne uităm mai adânc ce înseamnă de fapt să avem un sistem de educație autentic reformat și ce presupune acest lucru.
Sunt necesare, cred, mai multe condiții. În primul rând, pentru a produce rezultate este nevoie de timp. Dacă ne dorim o reformă durabilă, nu doar experiment după experiment, de la an la an și de la ministru la ministru, atunci avem nevoie de o dezbatere premergătoare așezată, de un acord larg și de un angajament pe termen lung. 
O a doua condiție este să știm ce vrem de la o asemenea reformă. Cu alte cuvinte, să stabilim niște obiective de principiu, clare. Altfel, riscăm să vorbim la nesfârșit despre câte ore trebuie mutate de la o materie la alta sau ce manual este adecvat. Astfel de discuţii tehnice, fără a avea un scop final bine definit, riscă să rămână fără un rezultat constructiv.
Sper ca la finalul acestei prime etape de dezbateri, știind limpede unde vrem să ajungem, să recâștigăm încrederea societății că reforma educației și cercetării românești este posibilă și că demersul nostru este sustenabil, bazat pe voința fermă de a genera o schimbare reală, justă și pe termen lung, în pofida schimbărilor politice sau guvernamentale.
O altă condiție pe care o consider necesară pentru o reformă de substanță este fundamentarea ei pe valori. Va trebui să ne gândim, să reconfirmăm sau să redefinim valorile pe care se fundamentează sistemul nostru de educație, dar și valorile cu care dorim să iasă din școală copiii, după fiecare ciclu de învățământ.
În același timp, avem nevoie de o reformă ancorată în realitate, care să pornească de la nevoi. Societatea românească s-a schimbat și evoluează rapid. Generațiile de astăzi au alte abilități și cerințe, iar școala trebuie să țină pasul cu ele. Accesul la tehnologie și informație face munca dascălilor mai ușoară, dar și mai complicată în același timp. 
Școala va trebui să-i învețe pe elevi să filtreze și să folosească informațiile, dar și să aibă un fundament solid de valori. Cred că este nevoie să definim pentru diferitele etape de studiu nu doar ce set de informații și cât au acumulat elevii, ci mai ales ce competențe care să-i ajute în viață au dezvoltat, ce știu să facă, de la chestiuni minimale care privesc comunicarea și gestionarea problemelor de zi cu zi până la specializări complexe.
O reformă ancorată în realitate presupune și o educație corelată cu piața muncii. Una dintre provocările care trebuie să ne dea tuturor de gândit este numărul foarte mare de copii care abandonează şcoala la trecerea de la gimnaziu la liceu sau care nu promovează examenul de Bacalaureat. România nu îşi poate permite ca un procent important din populaţia activă să nu deţină niciun document care să permită inserţia pe piaţa muncii şi, prin urmare, un trai decent şi un rol activ în societate. Această stare de fapt reprezintă un adevărat risc la adresa securităţii naţionale.
Să ai câteva sute de mii de tineri fără diplomă de bacalaureat și, aș spune, cu șanse aproape zero pe piața muncii, este o mare problemă socială, pe care trebuie să o conștientizăm în toată gravitatea ei.
Intenția noastră este ca pe parcursul acestui an să organizăm o serie de dezbateri regionale. Vă propun ca la prima dintre ele, preconizată pentru luna viitoare, să avem în vedere și aceste subiecte - cum facem să nu mai avem o jumătate de generație pe drumuri, care este profilul cu care dorim să iasă un elev după fiecare nivel educațional, cu ce set de valori și cunoștințe care să îi dea o şansă reală de succes, în funcţie de talentul și capacitățile sale, nu de mediul din care provine sau de alţi factori subiectivi.
În fine, dar nu în ultimul rând, va trebui să ne preocupăm de infrastructura școlară, pentru că ea trebuie să susțină un asemenea demers de reformă și să fie pe măsura lui. Reiau ideea pe care am enunțat-o la începutul anului școlar. Este inadmisibil ca în România de astăzi să existe încă numeroase școli fără autorizații sanitare.
Instituțiile responsabile au datoria să rezolve această problemă. Dacă vrem o educație de calitate va trebui să avem și unități de învățământ corespunzătoare, care să reflecte această calitate și să asigure condiții cel puțin decente pentru elevi și profesori.

Doamnelor și domnilor,
În spatele oricărei reforme, strategii, legi sau norme de aplicare stau oameni. În fața și în spatele catedrei, în institutele de cercetare sau în aulele universitare stau oameni. Dezbaterea națională pentru educație și cercetare este cu și pentru oameni. Sistemul educațional include în mod direct aproape 4 milioane de elevi, studenți și cadre didactice. Dacă ne gândim și la familiile acestora, putem afirma că cel puțin jumătate dintre români au contact direct cu sistemul și un interes legitim să contribuie la dezbaterea privind „România educată”.
Educația și cercetarea sunt domeniile vitale în care vom putea arăta concret că se pot face lucrurile altfel.
De aceea am preferat să începem cu un demers participativ, în care prioritățile de la care pornim discuția provin de la cei direct implicați în mediul educațional, utilizând instrumente de consultare moderne. Nu cred că asumarea unei direcții comune de dezvoltare mai poate pleca de la viziunea unui singur om, ci de la coagularea dezideratelor și obiectivelor comune, în strânsă legătură cu provocările prezentului și viitorului.
Este de înțeles faptul că după atâția ani de reforme începute și neterminate, după atâtea experimente care mai mult au încurcat decât au ajutat, după atâtea încercări nereușite, mai e puțin loc pentru a aștepta. Părinți, profesori, elevi și viitori elevi vor, pe bună dreptate, certitudini. Dar o reformă reală cere răbdare. O construcție temeinică necesită efort constant și consecvență.
Vă invit ca în 2016 să construim împreună o viziune și un set de obiective de țară pe măsura ambițiilor noastre ca stat modern.
Pe aceste baze, putem concretiza anul viitor, în 2017, o strategie și un plan operațional care să ilustreze traseul pentru a ajunge unde ne-am propus, iar în 2018, promovând un mix legislativ coerent, să spunem start reformei pentru „România Educată”.
Haideți să avem înțelepciune în a asculta toate punctele de vedere, pragmatism în a lua decizii și răbdare în a construi!
Vă mulțumesc!”