Angajamente

Sănătate

Sănătatea populaţiei nu are culoare politică, dar ea marchează în mod semnificativ viitorul acestei ţări. România are nevoie de punerea în aplicare a strategiei naționale de sănătate, care să privească investiția în sănătate ca pe o investiție în viitor.

Principiile fundamentale pe care se bazează întreaga construcţie ar trebui sa fie medicina bazată pe dovezi și sănătate în toate politicile.

Garantarea de către stat a accesului la serviciile de sănătate şi, drept urmare, asigurarea calității acestora, implică responsabilitatea statului pentru a gestiona eficient resursele colectate. În egală măsură însă, există și responsabilitate individuală, care constă în promovarea unui mod de viață sănătos, menit să crească nivelul de calitate al vieții și să reducă implicit presiunea asupra sistemului de sănătate.

Investiția în sănătate înseamnă investiția în educație pentru sănătate, în resursele umane și în infrastructura sanitară. România are nevoie de un sistem sanitar fără corupție, un sistem cu reguli clare, care nici nu justifică, dar nici nu încurajează corupția.

Avem nevoie de un domeniu sanitar care răsplătește valoarea și stimulează performanța, avem nevoie de personal medical bine pregătit și bine plătit, de la care pacienții au dreptul, la rândul lor, să ceară corectitudine, integritate și servicii de calitate.

O populaţie sănătoasă este în primul rând o populaţie informată. Pentru aceasta avem nevoie de o creștere a nivelului de conștientizare, motivare și educare privind beneficiile adoptării unui stil de viață corect, de acces egal la programe multianuale de promovare a sănătății și educației pentru sănătate la nivel comunitar, dar și de intersectorialitate, de o colaborare eficientă între instituții.

Educația pentru sănătate se adresează întregii populații, cu accent pe copii și adolescenți, întrucât conștientizarea importanței prevenției și adoptării unor comportamente sănătoase este necesar să înceapă de la cele mai fragede vârste. În egală măsură, trebuie avute în vedere şi grupurile defavorizate.

Semnarea, în cadrul evenimentului intitulat „Promovarea Sănătății și Educație pentru Sănătate - Dialog asupra Politicilor”, a Acordului de Colaborare Bienală între Organizaţia Mondială a Sănătăţii, prin prezenţa doamnei Zsuzsanna Jakab, Director Regional pentru Europa şi Ministerul Sănătăţii din România, confirmă hotărârea noastră de a îmbunătăți guvernanța globală pentru sănătate și de a dezvolta politici şi programe de sănătate eficiente.

 

Priorități pentru sănătate

Educaţie pentru sănătate

Trăim într-o societate globală, interconectată, în care accesul la informații este liber, iar sursele sunt multiple, o lume în care amenințările la adresa sănătății vin de oriunde: alimentație, stres, poluare, necunoaşterea riscurilor de sănătate asociate diferitelor tipuri de comportamente. Singurul filtru pe care copiii îl au este educația, principala lor protecție în fața riscurilor și incertitudinilor prezentului.

Este deja larg cunoscut faptul că cele mai răspândite boli ale societății moderne pot fi evitate prin prevenție. Trebuie să recunoaștem faptul că tot mai mulți români conștientizează importanța prevenției, a unui stil de viață sănătos și a informării ca acces la mai multă responsabilitate față de propria sănătate. Această responsabilizare individuală trebuie însă dublată și încurajată de efortul autorităților.

Susțin prevenția ca prioritate zero a politicilor de sănătate și cred că educația în acest sens, încă de la cele mai fragede vârste, este calea către o societate mai prosperă.

Pacientul – centrul sistemului de sănătate

Posibilitatea pacienților de a fi implicați în îngrijirea sănătății lor a evoluat în ultimele decenii, iar înțelegerea acestui nou rol al pacientului este unul dintre fundamentele succesului unui sistem în sănătate. Este important ca pacienții să-și cunoască drepturile, iar ceilalți participanți la actul medical să se raporteze la ei cu respect și responsabilitate.

Din păcate, atunci când fac comparație cu restul statelor europene, românii se declară nemulțumiți de sistemul sanitar de la noi. Autoritățile publice din domeniu au elaborat, în decursul anilor, strategii și planuri ori au încercat să ia măsuri menite să conducă la ameliorarea sistemului. Din nefericire, ca și în cazul altor domenii, nu de teorie și de planuri am dus sau ducem lipsă, ci de conectare la realitate, de consecvență în aplicarea lor și în ducerea lor la îndeplinire.

O reformare reală a sistemului nu se poate face cu ignorarea pacienților sau cu o consultare pur formală a asociațiilor de pacienți. Dimpotrivă, aceasta trebuie să pornească de la pacient, de la nevoi și așteptări, și asta în mod transparent.

Resursele umane în sănătate

Exodul personalului din sănătate este una dintre principalele provocări cu care se confruntă România în prezent, în condiţiile în care rerursa umană reprezintă o componentă esenţială a oricărui sistem sanitar. Plecarea personalului medical dezvăluie vulnerabilitățile sistemului sanitar românesc, care nu țin doar de modul în care sunt cheltuiți banii publici, și așa puțini, ci și de schimbările frecvente de legislație, de organizare și management sau de soluții parțiale și conjuncturale la probleme cronice. Sistemul sanitar ne arată, de fapt, o realitate cu multiple fațete și cu adevăruri diferite.

Fără infrastructură sanitară, fără management corect și eficient al banilor publici, fără respect pentru cei cu experiență și fără oportunități pentru tinerii medici și asistenți nu putem rezolva problemele acestui sistem. Va trebui gândit un complex de factori și măsuri, pe toate componentele de mai sus, într-o planificare riguroasă pe etape, dar pornind de la un obiectiv pe termen lung. Iar dacă în urma unui asemenea demers o parte dintre medicii plecați se vor întoarce în România, aducând cu ei cunoștințe, experiență, capital, ar fi un mare câștig pentru întreaga societate.