Palatul Cotroceni

Palatul Cotroceni, sediul Administrației Prezidențiale, se află într-un loc istoric, cu o tradiţie de vieţuire de peste patru sute de ani. Pe acest teren situat la vest de București, pe malul drept al Dâmboviței, pe dealul Cotroceni, domnitorul Șerban Cantacuzino a întemeiat o mănăstire, între 1679 - 1681, defrișând o zonă dens împădurită din foștii codrii al Vlăsiei. Mănăstirea Cotroceni, cea mai importantă ctitorie a domnitorului, era înconjurată de ziduri și avea în centru frumoasa biserică în stil brâncovenesc cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) și „Sfinții Serghie și Vah” (7 octombrie), asemănătoare arhitectonic cu biserica episcopală de la Curtea de Argeș. În incinta mănăstirii, domnitorul a ridicat și o reședință domnească. La mănăstirea Cotroceni a fost instalată și o tipografie, din aceasta ieșind mari lucrări ale vremii, printre care: „Evanghelia” din 1682, „Apostolul” din 1683 și „Biblia de la București”, din anul 1688 („Biblia lui Șerban Cantacuzino”).

Fațada Palatului vechi și a noului Palat

De-a lungul timpului, ansamblul Cotroceni a suferit mai multe modificări, dar și-a păstrat constant funcția religioasă și de reședință domnească. Domnia lui Barbu Ştirbey (1849 - 1853) s-a dovedit benefică zonei, domnitorul refăcând şi redecorând palatul domnesc care a devenit reşedinţa sa de vară. Totodată, pentru a înlesni legătura cu Capitala, domnitorul Ştirbey a tăiat un drum nou, care a secţionat marele domeniu al mănăstirii, despărţind astfel zona domnească de cea a viitoarei Grădini Botanice, ale cărei începuturi datează din 1860.

Curtea interioară secundară a Palatului

Curtea interioară, vedere dinspre Biserica Cotroceni „Adormirea Maicii Domnului”

Istoria regalităţii din România este legată şi de Cotroceni, principele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen folosind din iunie 1866 palatul domnesc. Între 1893 - 1895 arhitectul francez Paul Gottereau a refăcut palatul ca reședință pentru Principele moștenitor Ferdinand și Principesa Maria. După Primul Război Mondial, sub directa îndrumare a Reginei Maria, palatul a cunoscut modificări şi adăugiri, efectuate de arhitectul Grigore Cerchez.

Rondul de la intrarea dinspre Piața Leul în curtea Palatului Cotroceni

După 1949, aici a funcționat Palatul Pionierilor. Grav afectat de cutremurul din 1977, întreg ansamblul a intrat într-un amplu proces de refacere ca reședință pentru Președinția țării, construindu-se și o nouă aripă (arh. N. Vlădescu). Biserica a fost demolată în 1984 și reconstruită în perioada 2003 – 2009, fiind redată cultului și inclusă în circuitul de vizitare.

Intrarea în Palatul Cotroceni, Holul de Onoare

Palatul Cotroceni este legat de numeroase evenimente istorice. În 1821, conducătorul revoluţiei, Tudor Vladimirescu, și-a stabilit aici tabăra militară. La Revoluţia din 1848 – 1849, numeroși revoluționari au fost arestați și încarcerați la Cotroceni de către reprezentanții Înaltei Porţi. 

Holul de Onoare

Salonul Ambasadorilor

În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Cotrocenii devin un centru al unităţii şi modernizării politice a României, iar palatul capătă statutul de reşedinţă oficială. În 1916, la Cotroceni s-a hotărât părăsirea neutralităţii şi alăturarea României grupului de state care formau Antanta (Franţa, Rusia, Marea Britanie). În anul 1918, la Cotroceni s-a semnat cu Puterile Centrale tratatul cunoscut sub numele de Pacea de la Bucureşti.
Palatul Cotroceni este monument istoric de categoria A (importanţă naţională). 

Grădina de Vest din curtea interioară a Palatului Cotroceni

Iarna la Palatul Cotroceni