|
COMUNICAT DE PRESĂ
(25 aprilie 2009) REF: Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu, la Congresul UDMR Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat sâmbătă, 25 aprilie a.c., la Cluj Napoca, la lucrările Congresului Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.
Vă prezentăm integral discursul susţinut de şeful statului cu această ocazie:
"Bună ziua, bine v-am găsit.
În modul cel mai sincer vă mărturisesc că regret faptul că nu pot vorbi în ambele limbi, dar am convingerea că domnul viceprimar a asigurat o translaţie corectă. Ţin să vă mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi făcut-o, de a participa la cel de-al IX-lea congres al UDMR-ului. Aşa cum am mai spus-o, ca şef al statului, voi da curs oricărei invitaţii la orice partid, în mod deosebit la partidele parlamentare.
Primul mesaj pe care aş avrea să-l dau UDMR-ului astăzi este un mesaj de mulţumire. Un mesaj de mulţumire pentru echilibrul pe care l-a introdus în viaţa politică şi pentru contribuţia excepţională pe care a avut-o la înţelegerea problematicii minorităţilor în general, şi la înţelegerea problematicii minorităţii maghiare, în special. Probabil fără UDMR ca partid parlamentar adesea am fi fost în situatia să greşim. Contribuţia UDMR a fost cea care s-a constituit într-un ghid de multe ori pentru celelalte partide parlamentare asupra modului în care trebuie abordată problematica minorităţilor. Punctele de vedere cu privire la tratamentul pentru minorităţi nu diferă foarte mult. Avem doar termeni pe care îi traducem diferit uneori, dar în mod categoric - şi acest lucru îl afirm în urma unor consistente discuţii cu conducerea UDMR - în ceea ce priveşte creşterea nivelului de autonomie a administraţiilor locale, punctele noastre de vedere coincid. De prea multe ori suntem nevoiţi să constatăm că România are o administraţie nemodernizată. Sigur, am atins standardele minimal necesare intrării în Uniunea Europeană, dar trebuie să avem curaj să o spunem că statul român nu este încă un stat modern. De prea multe ori deciziile pentru comunităţi se iau departe de acestea, undeva la Bucureşti, fără ca cei pentru care se iau deciziile să ştie sau să-şi dorească multe dintre măsuri.
Din acest punct de vedere afirm aici, la congresul UDMR, că sunt un susţinător fără rezerve al unui proces rapid de descentralizare. Trebuie să constatăm că educaţia a devenit tot mai slabă din punct de vedere al calităţii. Una din motivaţii este legată de sistemul centralizat în care a fost condus procesul de educare a tinerei generaţii. Am speranţa că actualul guvern va atinge acest deziderat minimal: transferul şcolilor către administraţiile locale. Este evident că deciziile luate la nivelul ministerului, din punct de vedere al curriculei, al modul de desfăşurare al procesului de educaţie, de prea multe ori nu corespunde intereselor comunităţiilor locale. Ministerul trebuie să rămână instituţia care să controleze respectarea legii, dar să aibe o implicare minială în viaţa de zi cu zi a şcolilor. Acelaşi lucru este valabil pentru spitale, pentru ordinea publică. Ca şef al statului, îmi este greu să înţeleg de ce trebuie să mai avem direcţii agricole subordanate minsiterului, şi nu consiilor judeţene, de ce trebuie să mai avem direcţii de învăţământ, direcţii sanitare care nu au nicio legătură prin atitudine şi atribuţiuni cu viaţa de zi cu zi, cu interesele comunităţii.
Din acest motiv, doamnelor şi domnilor membri ai Uniunii, vreau să vă asigur că în mine aveţi un partizan fără rezerve al procesului de descentralizare, ca un element esenţial în creşterea nivelului de autonomie a administraţiilor locale. Şi nu o spun ca un teoretician, ci o spun ca un fost primar. Marea deosebire între ministere şi primării este că primăriile se află tot timpul sub controlul public al comunităţii. Este mult mai preocupat de problemele de zi cu zi primarul decât ministrul, este mult mai supus controlului continuu al comunităţii primarul, consiliul local decât ministrul şi secretarii de stat. Am speranţa că până la sfârşitul anului angajamentele actualului guvern cu privire la descentralizare, la creşterea nivelului de autonomie a administraţiilor locale se vor materializa în acţiune, şi nu în declaraţii.
De altfel, pentru că veni vorba de structuri descentralizate în teritoriu, poate că cele două partide aflate la guvernare şi prezente aici prin reprezentanţi la vârf vor mai reflecta puţin asupra proaspetei ordonanţe cu privire la unităţile descentralizate. Aş vrea să mai subliniez un lucru: interesul meu - şi nu numai al meu - pentru menţinerea identităţii etnice. Eu sunt unul dintre politicienii care cred foarte mult în faptul că minorităţile adaugă valoare unei naţiuni, minorităţile fac o ţară mai frumoasă, minorităţile fac o ţară mai puternică, atâta timp cât îşi pot păstra valorile, valorile culturale, în mod deosebit. În acelaşi timp, în ziua de astăzi, minorităţile sunt punţi de legătură cu alte ţări. Este unul din motivele pentru care dau o atenţie deosebită păstrării specificului cultural şi educaţional al minorităţilor. Din acest punct de vedere, cred că minoritatea maghiară este o minoritate care a ştiut să-şi şi ceară dreptul la păstrarea valorilor culturale ale etniei şi, aşa cum discutam cu câţiva ani în urmă, când se formase Guvernul Tăriceanu cu domnul preşedinte Markó Béla, cred că Legea autonomiei culturale este o lege care trebuie să treacă prin parlament cât de rapid. Etniile, fie că sunt maghiari, fie că sunt italieni, fie că sunt ucraineni, fie că sunt sârbi, au nevoie să aibă confortul dreptului de a-şi păstra valorile culturale, tradiţiile, dreptul de a se manifesta conform propriei lor istorii.
Aş mai face câteva observaţii legate de poziţii ale partidului dumneavoastră şi sunt observaţii sincere, dacă vreţi, păreri de om politic. Una din mizele esenţiale ale perioadei următoare este legată de, ceea ce spuneam mai înainte, procesul de descentralizare, ca un element esenţial de creştere a nivelului de autonomie. Sigur, nu putem spune că în România administraţiile locale sunt lipsite de autonomie, au o autonomie oarecare, dar procesul poate fi întârziat de abordări extreme şi nu o spun din punctul meu de vedere, dar avem obligaţia ca, reciproc, să ţinem cont unul de sensibilităţile celuilalt. Abordările care vizează elemente ce nu se încadrează în Constituţia României sunt abordări care pot frâna o etapă care acum trebuie parcursă rapid, procesul de descentralizare ca instrument de creştere a nivelului de autonomie. Am ţinut să amintesc acest lucru pentru că orice abordare care excede Constituţia nu va putea fi acceptată de instituţiile statului. De aceea, sugestia mea este să valorificăm la maxim ceea ce Constituţia ne oferă ca posibilităţi, aşa cum ea a fost votată prin referendum, acceptată de Parlament, aşa cum ea este mama legilor în România. Cred că solicitări maximale sunt elemente care întârzie sau justifică atitudini de blocare a proceselor de creştere a nivelului de autonomie a administraţiei locale, iar eu n-aş vrea să văd acest deziderat întârziat pe motivaţii lipsite de consistenţă.
Am convingerea că România poate fi mai puternică, mai eficientă, poate fi un stat modern dacă noi reuşim, fără convulsii, fără dispute sterile, să adâncim acest proces de creştere a nivelului de autonomie. Eu, pentru a mă înţelege mai bine, în momentul de faţă, ţara funcţionează cu un motor mare, care e guvernul, care le face pe toate, pretinde că le ştie pe toate şi ia măsuri legate de orice. Am convingerea că ţara ar merge mult mai bine dacă în locul acestui motor uriaş, fiecare comunitate ar fi un motoraş de dezvoltare şi asta înseamnă autonomie: punerea în slujba evoluţiei pozitive a întregului potenţial al naţiunii, constituit din potenţialul fiecărei comunităţi, fie că este mai mică sau mai mare.
O ultimă observaţie, şi aici mă duc la o zonă dragă mie, Covasna şi Harghita, o zonă în care nu simt nevoia să mă adresez oamenilor prin intermediul vreunui partid, ci mă duc şi mă întâlnesc direct cu ei, o zonă pe care o cunosc destul de bine şi aici aş constata un lucru care nu are nimic comun cu o evoluţie pozitivă a unei generaţii de tineri. Şi revin la lucruri pe care le-am mai spus, iar principalul fenomen pe care îl observ aici este lipsa de şanse care se dă copiilor din familii de etnici maghiari din mediul rural. În aceste familii se vorbeşte numai limba maghiară. Copilul care merge în clasa întâi nu poate să treacă la învăţarea limbii române aşa cum începe s-o înveţe un copil de şapte ani care provine dintr-o familie de români.
De aceea, şi aici, la congresul dumneavoastră, aş relua ceea ce am afirmat încă de anul trecut, că Ministerul Educaţiei - şi mă bucur că aici se află şi domnul prim ministru - trebuie să dea o atenţie deosebită modului în care copiii care provin din familii de maghiari, în mod deosebit, din mediul rural, în Covasna şi Harghita, pot învăţa limba română. Un copil care nu ştie bine şi limba română este un copil ale cărui şanse sunt diminuate. De aceea, procesul de învăţare a limbii române pentru copiii din Covasna şi Harghita trebuie să fie un proces căruia să i se dea o atenţie deosebită.
Nu în ultimul rând, aş sublinia investiţiile reduse din cele două judeţe, Covasna şi Harghita. Le-am discutat cu responsabilii locali, în numeroase întâlniri pe care le-am avut cu aceştia. Trebuie găsită formula ca orice fel de firmă, nu numai dacă provine din Ungaria, orice fel de firmă să fie stimulată să investească în Covasna şi Harghita. Sunt judeţe cu un potenţial extraordinar, iar oamenii din aceste două judeţe au nevoie de dezvoltare, dezvoltare care poate fi asigurată numai atunci când cei care vor să investească au libertatea şi sprijinul să o facă.
Aş încheia asigurându-vă că pentru mine, UDMR este o formaţiune politică ce trebuie respectată, o formaţiune politică ce şi-a adus o contribuţie extraordinară în procesul de democratizare al României, o formaţiune care ne-a învăţat respectul pentru minorităţi, o formaţiune politică pe care aş dori-o implicată nu numai în reprezentarea intereselor minorităţii maghiare, dar şi în reprezentarea intereselor oricărui român.
Vă mulţumesc mult."
Departamentul de Comunicare Publică
25 Aprilie 2009 Înapoi
|
